{"id":572,"date":"2020-12-06T09:56:44","date_gmt":"2020-12-05T20:56:44","guid":{"rendered":"https:\/\/biserica.nz\/?p=572"},"modified":"2020-12-06T09:56:46","modified_gmt":"2020-12-05T20:56:46","slug":"viata-sfantului-ierarh-nicolae-arhiepiscopul-de-mira-lichiei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/biserica.nz\/?p=572","title":{"rendered":"Via\u021ba Sf\u00e2ntului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul de Mira Lichiei"},"content":{"rendered":"\n<div class=\"wp-block-image is-style-default\"><figure class=\"alignleft size-large\"><img fetchpriority=\"high\" decoding=\"async\" width=\"204\" height=\"247\" src=\"https:\/\/biserica.nz\/wp-content\/uploads\/2020\/12\/Sf-Nicolae.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-573\"\/><\/figure><\/div>\n\n\n\n<p class=\"has-drop-cap\">Pe f\u0103c\u0103torul cel mare de minuni, ajut\u0103torul cel grabnic \u0219i mijlocitorul cel prea ales c\u0103tre Dumnezeu, pe arhiereul lui Hristos, Nicolae, l-au odr\u0103slit p\u0103r\u021bile Lichiei, \u00een cetatea ce se nume\u0219te Patara, din p\u0103rin\u021bi cinsti\u021bi \u0219i de bun neam, dreptcredincio\u0219i \u0219i boga\u021bi. Tat\u0103l s\u0103u se chema Teofan, iar mama sa, Nona. Aceast\u0103 binecuv\u00e2ntat\u0103 pereche, petrec\u00e2nd cu bun\u0103 credin\u021b\u0103 \u00een \u00eenso\u021birea cea legiuit\u0103 \u0219i \u00eempodobindu-se cu obiceiul cel bun,\u00a0<strong>pentru via\u021ba lor cea pl\u0103cut\u0103 lui Dumnezeu \u0219i pentru multele milostenii \u0219i faceri de bine mari, s-au \u00eenvrednicit a odr\u0103sli aceast\u0103 odrasl\u0103 sf\u00e2nt\u0103<\/strong>\u00a0\u2013 singuri ei fiind r\u0103d\u0103cin\u0103 sf\u00e2nt\u0103 \u2013 \u0219i s-a f\u0103cut cum zice psalmistul:\u00a0<em>Ca un pom r\u0103s\u0103dit l\u00e2ng\u0103 izvoarele apelor, care \u0219i-a dat rodul s\u0103u la vremea sa<\/em>. Deci, n\u0103sc\u00e2nd pe acest\u00a0<strong>dumnezeiesc prunc<\/strong>, l-a numit Nicolae, care se t\u00e2lcuie\u0219te \u201ebiruitor de popor\u201d; \u0219i cu adev\u0103rat s-a ar\u0103tat biruitor al r\u0103ut\u0103\u021bii, a\u0219a binevoind Dumnezeu spre folosul de ob\u0219te al lumii.<\/p>\n\n\n\n<p>Dup\u0103 acea na\u0219tere, maica sa Nona a r\u0103mas stearp\u0103, p\u00e2n\u0103 la dezlegarea din leg\u0103turile cele trupe\u0219ti, m\u0103rturisind singur\u0103 firea c\u0103 nu este cu putin\u021b\u0103 a se mai na\u0219te alt fiu ca acela, ca numai pe acesta s\u0103-l aib\u0103 \u0219i \u00eent\u00e2i \u0219i pe urm\u0103, care din p\u00e2ntecele maicii sale s-a sfin\u021bit cu darul cel de Dumnezeu insuflat. C\u0103ci n-a \u00eenceput a vie\u021bui dec\u00e2t cinstind pe Dumnezeu cu bun\u0103 cucernicie, nici n-a \u00eenceput a suge la s\u00e2n, f\u0103c\u00e2nd minuni din pruncie, nici nu s-a deprins mai \u00eent\u00e2i a m\u00e2nca, ci a posti. C\u0103ci dup\u0103 na\u0219terea sa, fiind \u00een baie, a stat trei ceasuri pe picioarele sale, singur de sine, nesprijinindu-l nimeni, d\u00e2nd prin aceast\u0103 stare, cinste Sfintei Treimi, C\u0103reia mai pe urm\u0103 avea s\u0103-i fie mare slujitor \u0219i \u00eent\u00eei-st\u0103t\u0103tor. C\u00e2nd se apropia de pieptul maicii sale, se cuno\u0219tea a fi f\u0103c\u0103tor de minuni, hr\u0103nindu-se nu dup\u0103 obiceiul pruncilor celorlal\u021bi \u2013 pentru c\u0103 numai din s\u00e2nul&nbsp;cel&nbsp;drept&nbsp;sugea lapte \u2013 av\u00e2nd s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103 cu cei drept-credincio\u0219i starea cea de-a dreapta.<\/p>\n\n\n\n<p>Apoi a \u00eenceput a fi \u0219i postitor ales, c\u0103ci miercurea \u0219i vinerea numai o dat\u0103 sugea lapte de la s\u00e2n&nbsp;\u0219i atunci seara, dup\u0103 s\u0103v\u00e2r\u0219irea obi\u0219nuitei rug\u0103ciuni cre\u0219tine\u0219ti, de care lucru p\u0103rin\u021bii lui se mirau foarte \u0219i se minunau \u0219i mai dinainte pricepeau ce fel de postitor va fi Nicolae mai pe urm\u0103. Acel obicei de a posti, deprinz\u00e2ndu-l Fericitul din scutece \u0219i l-a p\u0103zit \u00een toat\u0103 via\u021ba sa, p\u00e2n\u0103 la fericitul s\u0103u sf\u00e2r\u0219it, petrec\u00e2nd miercurea \u0219i vinerea \u00een post. Deci cresc\u00e2nd pruncul cu anii, cre\u0219tea \u00eempreun\u0103 \u0219i cu \u00een\u021belegerea \u0219i cu obiceiurile cele bune, pe care le \u00eenv\u0103\u021ba de la p\u0103rin\u021bii s\u0103i cei buni; fiind c\u0103 o hold\u0103 roditoare, care prime\u0219te \u00een sine s\u0103m\u00e2n\u021ba \u00eenv\u0103\u021b\u0103turii celei bune, care odr\u0103sle\u0219te \u0219i aduce \u00een toate zilele roade noi de fapte bune.<\/p>\n\n\n\n<p>Sosind vremea de \u0219coal\u0103, a fost dat la \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura dumnezeie\u0219tii Scripturi, iar el cu agerimea cea fireasc\u0103 a min\u021bii \u0219i cu pov\u0103\u021buirea Sf\u00e2ntului Duh, \u00een pu\u021bin timp, a ajuns la mult\u0103 \u00een\u021belepciune. Apoi, at\u00e2t de mult a sporit \u00een \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura c\u0103r\u021bii, pe c\u00e2t era de trebuin\u021b\u0103 bunului c\u00e2rmaci al cor\u0103biei lui Hristos \u0219i p\u0103storului celui iscusit al oilor celor cuv\u00e2nt\u0103toare. Deci, f\u0103c\u00e2ndu-se des\u0103v\u00e2r\u0219it \u00een cuv\u00e2ntul \u00eenv\u0103\u021b\u0103turii, s-a ar\u0103tat des\u0103v\u00e2r\u0219it \u0219i \u00een lucrul vie\u021bii; de la prietenii de\u0219arte \u0219i de la vorbe nefolositoare cu totul se ab\u0103tea \u0219i a vorbi cu femeile sau a c\u0103uta cu ochii la fa\u021ba femeiasc\u0103, foarte mult se ferea, c\u0103ci fugind, se dep\u0103rta de petrecerea \u00eempreun\u0103 cu femeile.<\/p>\n\n\n\n<p><strong>Av\u00e2nd adev\u0103rat\u0103 \u00een\u021belepciune \u0219i minte curat\u0103, de-a pururea vedea pe Dumnezeu \u0219i totdeauna z\u0103bovea \u00een sfintele biserici<\/strong>, dup\u0103 cum zice proorocul: \u201eVoit-am a fi lep\u0103dat \u00een casa Dumnezeului meu\u201d. De multe ori, c\u00e2te o zi \u00eentreag\u0103 \u0219i c\u00e2te o noapte, petrec\u00e2nd \u00een rug\u0103ciunile cele g\u00e2nditoare de Dumnezeu \u0219i \u00een citirea dumnezei\u0219tilor c\u0103r\u021bi, \u00eenv\u0103\u021ba \u00een\u021belegerea cea duhovniceasc\u0103 \u0219i se \u00eembog\u0103\u021bea cu dumnezeie\u0219tile daruri ale Sf\u00e2ntului Duh, cu care se preg\u0103tea pe sine loca\u0219 vrednic, precum este scris: Voi sunte\u021bi biserica lui Dumnezeu \u0219i Duhul lui Dumnezeu vie\u021buie\u0219te \u00een voi.<\/p>\n\n\n\n<p>Deci t\u00e2n\u0103rul cel \u00eembun\u0103t\u0103\u021bit \u0219i curat, av\u00e2nd \u00een sine Duhul lui Dumnezeu, se ar\u0103ta cu totul duhovnicesc, arz\u00e2nd cu duhul \u0219i slujind Domnului cu fric\u0103, \u00eenc\u00e2t nu se vedea la d\u00e2nsul nici un fel de n\u0103rav tineresc, ci numai obiceiurile omului b\u0103tr\u00e2n pentru care tuturor s-a f\u0103cut minunat \u0219i sl\u0103vit. C\u0103ci precum omul cel b\u0103tr\u00e2n, dac\u0103 are obiceiul celor tineri, este luat \u00een r\u00e2s de to\u021bi, tot a\u0219a \u0219i t\u00e2n\u0103rul, dac\u0103 are n\u0103ravul b\u0103rbatului celui b\u0103tr\u00e2n, se cinste\u0219te de to\u021bi cu mirare; pentru c\u0103 sunt nepotrivite tinere\u021bile pentru b\u0103tr\u00e2ne\u021be, dar cinstite \u0219i frumoase sunt b\u0103tr\u00e2ne\u021bile \u00een tinere\u021be.<\/p>\n\n\n\n<p>Fericitul Nicolae avea un unchi episcop cu acela\u0219i nume ca \u0219i d\u00e2nsul. Unchiul s\u0103u, v\u0103z\u00e2nd pe nepot sporind \u00een via\u021b\u0103 cu fapte bune \u0219i cu totul \u00eenstr\u0103in\u00e2ndu-se de lume, a sf\u0103tuit pe p\u0103rin\u021bii lui s\u0103-l dea s\u0103 slujeasc\u0103 lui Dumnezeu. Iar ei nu s-au lep\u0103dat a d\u0103rui pe fiul lor Domnului, pe care ei l-au primit ca pe un dar de la d\u00e2nsul. Pentru c\u0103 scrie \u00een c\u0103r\u021bile cele vechi pentru d\u00e2n\u0219ii, cum c\u0103 fiind neroditori \u0219i dezn\u0103d\u0103jduindu-se de a mai avea copii, cu multe rug\u0103ciuni, cu lacrimi \u0219i cu multe milostenii au cerut de la Dumnezeu pe acest fiu; iar&nbsp;<strong>ei l-au dat \u00een dar Celui ce l-a d\u0103ruit pe d\u00e2nsul<\/strong>.<\/p>\n\n\n\n<p>Primind episcopul pe&nbsp;<em>t\u00e2n\u0103rul b\u0103tr\u00e2n<\/em>, care avea \u00een\u021belepciunea ca o c\u0103runte\u021be \u0219i via\u021ba cea mai curat\u0103, l-a suit pe treptele cele sfin\u021bite ale preo\u021biei, iar c\u00e2nd s-a hirotonisit, episcopul \u00eentorc\u00e2ndu-se c\u0103tre poporul care era \u00een biseric\u0103 \u0219i umpl\u00e2ndu-se de Duhul Sf\u00e2nt, a proorocit zic\u00e2nd: \u201eIat\u0103, fra\u021bilor, v\u0103d un nou soare r\u0103s\u0103rind marginilor p\u0103m\u00e2ntului, ar\u0103t\u00e2ndu-se c\u0103tre cei \u00eentrista\u021bi ca o milostiv\u0103 m\u00e2ng\u00e2iere. O! fericit\u0103 este turma care se va \u00eenvrednici a avea pe acest p\u0103stor! C\u0103ci acesta va pa\u0219te bine sufletele celor r\u0103t\u0103ci\u021bi \u0219i la p\u0103\u0219unea buneicredin\u021be \u00eei va aduce pe d\u00e2n\u0219ii; apoi se va ar\u0103ta \u0219i ajut\u0103tor fierbinte celor ce sunt \u00een nevoi\u201d. Aceast\u0103 proorocire s-a \u00eemplinit mai pe urm\u0103, precum vom ar\u0103ta \u00een istorisirea ce o vom face.<\/p>\n\n\n\n<p>Deci,&nbsp;<strong>primind Sf\u00e2ntul Nicolae asupra sa treapta preo\u021biei, ad\u0103uga osteneal\u0103 la osteneal\u0103, petrec\u00e2nd \u00een post \u0219i \u00een ne\u00eencetate rug\u0103ciuni, iar cu trupul s\u0103u cel muritor s\u00eerguindu-se a urma celor f\u0103r\u0103 de trupuri<\/strong>. Astfel,&nbsp;<strong>vie\u021buind \u00eentocmai ca \u00eengerii<\/strong>, din zi \u00een zi \u00eenflorea mai mult cu podoaba sa cea sufleteasc\u0103 \u0219i se ar\u0103ta vrednic de c\u00e2rmuirea Bisericii.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen acea vreme unchiul s\u0103u, episcopul Nicolae, vr\u00e2nd a se duce \u00een Palestina ca s\u0103 se \u00eenchine acolo sfintelor locuri, a \u00eencredin\u021bat toat\u0103 c\u00e2rmuirea bisericii nepotului s\u0103u. Deci acesta, \u00eemplinind locul aceluia, avea toat\u0103 purtarea de grij\u0103 pentru r\u00e2nduiala bisericilor, ca \u0219i episcopul unchiul s\u0103u. \u00cen acea vreme, p\u0103rin\u021bii fericitului, p\u0103r\u0103sind aceast\u0103 via\u021b\u0103 vremelnic\u0103, s-au mutat la cea ve\u0219nic\u0103, iar&nbsp;<strong>Sf\u00e2ntul Nicolae, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd mo\u0219tenitorul averii lor, a \u00eemp\u0103r\u021bit-o celor s\u0103raci<\/strong>. Pentru c\u0103 nu se uita la bog\u0103\u021bia ce curge al\u0103turea, nici se \u00eengrijea pentru \u00eenmul\u021birea ei; ci, lep\u0103d\u00e2ndu-se de toate poftele lume\u0219ti,&nbsp;<strong>se s\u00e2rguia cu toat\u0103 os\u00e2rdia a se uni cu Dumnezeu<\/strong>, c\u0103tre care gr\u0103ia: \u201eC\u0103tre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu; \u00eenva\u021b\u0103-m\u0103 s\u0103 fac voia Ta, c\u0103 Tu e\u0219ti Dumnezeul meu; c\u0103tre Tine sunt aruncat din p\u00e2ntecele maicii mele, Dumnezeul meu e\u0219ti Tu\u201d. Deci m\u00e2na lui era \u00eentins\u0103 c\u0103tre s\u0103raci, ca un r\u00e2u cu ap\u0103 mult\u0103 ce curge cu \u00eendestulare.<\/p>\n\n\n\n<p>Pentru ca&nbsp;multele lui milostenii s\u0103 fie mai cu lesnire cunoscute, s\u0103 ar\u0103t\u0103m una \u0219i anume: Era un b\u0103rbat \u00een cetatea aceea, dintre cei sl\u0103vi\u021bi \u0219i boga\u021bi, care mai pe urm\u0103 a r\u0103mas s\u0103rac \u0219i nesl\u0103vit, c\u0103ci via\u021ba veacului acestuia este nestatornic\u0103. B\u0103rbatul acela avea trei fete foarte frumoase \u0219i acum, fiind lipsit de toate cele de trebuin\u021b\u0103, nu avea nici hran\u0103, nici \u00eembr\u0103c\u0103minte \u0219i cuget\u0103 s\u0103-\u0219i dea fetele sale spre desfr\u00e2nare, iar casa sa s\u0103 o fac\u0103 cas\u0103 necurat\u0103, pentru s\u0103r\u0103cia lui cea mare, ca doar astfel s\u0103 aib\u0103 ceva de folos \u0219i s\u0103 c\u00e2\u0219tige pentru el \u0219i fetele sale \u00eembr\u0103c\u0103minte \u0219i hran\u0103. Vai, \u00een ce fel de g\u00e2nduri necuvioase alung\u0103 pe om s\u0103r\u0103cia cea mare! Deci b\u0103tr\u00e2nul acela fiind \u00een astfel de cugete rele \u0219i g\u00e2ndul s\u0103u cel r\u0103u vr\u00e2nd acum a-l aduce cu tic\u0103lo\u0219ie \u00een fapt, Dumnezeu Care nu voie\u0219te a vedea \u00een pierzare firea omeneasc\u0103, ci cu iubire de oameni, se pleac\u0103 spre nevoile noastre, a pus bun\u0103tate \u00een inima pl\u0103cutului S\u0103u, Sf\u00e2ntul Nicolae \u0219i l-a trimis spre ajutor c\u0103tre b\u0103rbatul care era s\u0103 piar\u0103 cu sufletul, prin \u00eensuflare tainic\u0103,&nbsp;<strong>m\u00e2ng\u00e2ind pe cel ce era \u00een s\u0103r\u0103cie \u0219i sc\u0103p\u00e2ndu-l din c\u0103derea p\u0103catului<\/strong>.<\/p>\n\n\n\n<p>Deci, auzind Sf\u00e2ntul Nicolae de lipsa cea mare a b\u0103rbatului aceluia \u0219i prin dumnezeiasc\u0103 descoperire \u00een\u0219tiin\u021b\u00e2ndu-se de cugetarea lui cea rea, i-a p\u0103rut foarte r\u0103u pentru d\u00e2nsul \u0219i a cugetat c\u0103 astfel cu m\u00e2na sa cea f\u0103c\u0103toare de bine, s\u0103-l r\u0103peasc\u0103 \u00eempreun\u0103 cu fetele sale ca din foc de la s\u0103r\u0103cie \u0219i de la p\u0103cat. \u00cens\u0103 n-a vrut s\u0103 fie de fa\u021b\u0103 cu b\u0103rbatul acela, ca s\u0103-i spun\u0103 despre facerea sa de bine, ci, \u00een tain\u0103 a cugetat s\u0103-i dea aceluia milostenia sa cu \u00eendurare. \u0218i aceasta vrea s-o fac\u0103 pentru dou\u0103 pricini: \u00eent\u00e2i ca s\u0103 scape de slava omeneasc\u0103, pentru c\u0103 \u021binea seama de ce zicea Evanghelia: \u201eLua\u021bi aminte, s\u0103 nu face\u021bi milostenia voastr\u0103 \u00eenaintea oamenilor\u201d; \u0219i, al doilea, ca \u0219i pe b\u0103rbatul acela, care odinioar\u0103 era bogat, iar acum ajunsese \u00een mare s\u0103r\u0103cie, s\u0103 nu-l ru\u0219ineze, c\u0103ci \u0219tia c\u0103 sunt grele unele ca acestea, celor ce din bog\u0103\u021bie \u0219i din slav\u0103 cad \u00een s\u0103r\u0103cie, fiindc\u0103 se ru\u0219ineaz\u0103 sufletele acelora, aduc\u00e2ndu-le aminte de bog\u0103\u021bia cea mai dinainte. Pentru aceasta, a g\u00e2ndit a face a\u0219a, dup\u0103 cuv\u00e2ntul lui Hristos: \u201eS\u0103 nu \u0219tie st\u00e2nga ta, ce face drepta ta\u201d. C\u0103ci at\u00e2t de mult fugea de slava omeneasc\u0103, \u00eenc\u00e2t chiar de acela c\u0103ruia \u00eei f\u0103cea bine se s\u00e2rguia a se t\u0103inui pe sine.<\/p>\n\n\n\n<p>A\u0219adar, lu\u00e2nd o leg\u0103tur\u0103 mare de galbeni, a mers \u00een miezul nop\u021bii la casa acelui b\u0103rbat \u0219i, arunc\u00e2nd-o \u00een\u0103untru pe fereastra acelei case, degrab\u0103 s-a \u00eentors la casa sa. Diminea\u021b\u0103, scul\u00e2ndu-se b\u0103rbatul \u0219i afl\u00e2nd leg\u0103tura, a dezlegat-o \u0219i v\u0103z\u00e2nd galbenii s-a \u00eensp\u0103im\u00e2ntat, c\u0103ci socotea c\u0103 este vreo n\u0103lucire, tem\u00e2ndu-se c\u0103 nu cumva aurul ce vedea s\u0103 fie vreo \u00een\u0219el\u0103ciune, de vreme ce nu a\u0219tepta de la nimeni \u0219i de nic\u0103ieri vreun f\u0103c\u0103tor de bine. Drept aceea, \u00eentorc\u00e2nd galbenii cu v\u00e2rful degetului, privea cu dinadinsul \u0219i cunosc\u00e2nd c\u0103 este adev\u0103rat, se veselea \u0219i se minuna, iar de bucurie, pl\u00e2ngea cu lacrimi fierbin\u021bi \u0219i, cuget\u00e2nd mult \u00een sine cine i-ar fi f\u0103cut lui o asemenea facere de bine, nu se dumirea. Deci, socotind a fi purtarea de grij\u0103 a lui Dumnezeu, \u00eei mul\u021bumea ne\u00eencetat, d\u00e2nd laud\u0103 Domnului Celui ce se \u00eengrije\u0219te de to\u021bi. Apoi \u00eendat\u0103 pe una din fetele sale, pe cea mai mare, a m\u0103ritat-o dup\u0103 un b\u0103rbat \u0219i i-a dat aurul cel primit din destul pentru zestrea ei.<\/p>\n\n\n\n<p>Despre aceasta \u00een\u0219tiin\u021b\u00e2ndu-se minunatul Nicolae, c\u0103 a f\u0103cut dup\u0103 voia lui, b\u0103rbatul acela, i-a p\u0103rut bine. \u0218i iar\u0103\u0219i se ar\u0103ta gata a face aceea\u0219i mil\u0103 cu a doua&nbsp;fiic\u0103 a b\u0103tr\u00e2nului, s\u00eerguindu-se a p\u0103zi \u0219i pe fecioara aceasta prin nunta legiuit\u0103 de p\u0103catul cel f\u0103r\u0103delege. Deci, preg\u0103ti \u0219i alt\u0103 leg\u0103tur\u0103 de galbeni, asemenea cu cealalt\u0103 \u0219i, peste noapte, ferindu-se de to\u021bi, a aruncat-o pe aceea\u0219i fereastr\u0103, \u00een casa b\u0103tr\u00e2nului aceluia.<\/p>\n\n\n\n<p>Diminea\u021b\u0103, scul\u00e2ndu-se acel om s\u0103rac, a g\u0103sit iar\u0103\u0219i aur, asemenea ca \u00eent\u00e2ia oar\u0103. Apoi a \u00eenceput a se minuna \u0219i de acela \u0219i, c\u0103z\u00e2nd cu fa\u021ba la p\u0103m\u00e2nt, cu lacrimi fierbin\u021bi mul\u021bumea, zic\u00e2nd: \u201eDumnezeule, voitorul milei \u0219i chivernisitorul m\u00e2ntuirii noastre, care mai \u00eent\u00e2i m-ai r\u0103scump\u0103rat cu S\u00e2ngele T\u0103u \u0219i acum casa mea \u0219i pe fiicele mele izb\u0103vindu-ne prin aur din cursa&nbsp;celui r\u0103u, \u00censu\u021bi arat\u0103-mi pe cel ce sluje\u0219te voii Tale celei milostive \u0219i bun\u0103t\u0103\u021bii Tale celei iubitoare de oameni. Arat\u0103-mi pe \u00eengerul T\u0103u cel p\u0103m\u00e2ntesc, pe cel ce ne p\u0103ze\u0219te pe noi de pierderea p\u0103catului, ca s\u0103 \u0219tiu cine este unul ca acela, care ne scoate pe noi din s\u0103r\u0103cia ce ne \u00eentristeaz\u0103 \u0219i care ne izb\u0103ve\u0219te de g\u00e2ndurile cele rele, c\u0103 iat\u0103, dup\u0103 mila Ta, Doamne, cu \u00eendurarea cea f\u0103cut\u0103 \u00een tain\u0103, cu m\u00e2na pl\u0103cutului&nbsp;T\u0103u, voi da \u0219i pe a doua fiic\u0103 a mea cu nunt\u0103 legiuit\u0103 dup\u0103 b\u0103rbat \u0219i a\u0219a voi sc\u0103pa de cursele diavolului, care vrea prin c\u00e2\u0219tig necurat s\u0103-mi aduc\u0103 mare pierdere\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>Apoi b\u0103rbatul acela, rug\u00e2ndu-se Domnului \u0219i mul\u021bumind bun\u0103t\u0103\u021bii Lui, a f\u0103cut nunt\u0103 \u0219i fiicei sale de a doua, av\u00e2nd n\u0103dejde \u00een Dumnezeu \u2013 c\u0103ci ne\u00eendoit\u0103 n\u0103dejde \u0219i-a pus \u00een El \u2013 cum c\u0103 va purta grij\u0103 \u0219i pentru a treia fiic\u0103 a lui \u0219i-i va da \u0219i acesteia s\u0103 aib\u0103 vie\u021buitor iubit, dup\u0103 lege, trimi\u021b\u00e2ndu-i iar\u0103\u0219i aur din destul, tot cu acea m\u00e2n\u0103 f\u0103c\u0103toare de bine. De aceea, nu dormea noaptea str\u0103juind, ca s\u0103 poat\u0103 sim\u021bi pe f\u0103c\u0103torul de bine \u0219i s\u0103 se \u00eenvredniceasc\u0103 a vedea de unde \u00eei aduce aurul acela. \u0218i iat\u0103, nu dup\u0103 mult\u0103 vreme, a sosit cel a\u0219teptat. C\u0103ci a venit \u0219i a treia oar\u0103 pl\u0103cutul lui Hristos, Nicolae \u0219i, ajung\u00e2nd la locul cel obi\u0219nuit, tot a\u0219a a aruncat o leg\u0103tur\u0103 de galbeni pe aceea\u0219i fereastr\u0103 \u0219i \u00eendat\u0103 s-a \u00eentors la casa sa. Tat\u0103l fecioarelor g\u0103sind aurul aruncat pe fereastr\u0103, a alergat \u00eendat\u0103 c\u00e2t putea \u00een urma celui ce se \u00eentorcea la casa sa, pe care, ajung\u00e2ndu-l \u0219i cunosc\u00e2ndu-l cine este \u2013 c\u0103ci sf\u00e2ntul nu era necunoscut pentru fapta lui cea bun\u0103 \u0219i pentru neamul lui cel luminat \u2013 a c\u0103zut la picioarele lui, s\u0103rut\u00e2ndu-le \u0219i numindu-l izb\u0103vitor, ajut\u0103tor \u0219i m\u00e2ntuitor sufletelor, celor ce ajunseser\u0103 \u00eentru pierderea cea mai de pe urm\u0103. Apoi zise: \u201eDe nu m-ar fi ridicat pe mine Domnul cel mare \u00eentru mil\u0103, prin \u00eendur\u0103rile tale, de mult a\u0219 fi pierit eu, tic\u0103losul tat\u0103, \u00eempreun\u0103 cu fiicele mele, prin c\u0103derea \u00een focul Sodomei, vai mie! \u0218i iat\u0103, acum prin tine suntem m\u00e2ntui\u021bi din amara c\u0103dere \u00een p\u0103cat\u201d. Acestea \u0219i mai multe gr\u0103ia cu lacrimi c\u0103tre sf\u00e2nt. Iar el abia l-a ridicat pe picioare \u0219i cu jur\u0103m\u00e2nt a zis aceluia, c\u0103 \u00een toat\u0103 via\u021ba lui s\u0103 nu spun\u0103 nim\u0103nui ceea ce s-a f\u0103cut. Apoi sf\u00e2ntul, spun\u00e2nd multe spre folosul omului aceluia l-a trimis la casa sa.<\/p>\n\n\n\n<p>Iat\u0103 una din faptele cele multe ale milostivirii ale Sf\u00e2ntului Nicolae, ce s-a povestit aici, ca s\u0103 cunoasc\u0103 oricine c\u00e2t era de milostiv c\u0103tre cei s\u0103raci. De s-ar fi povestit milele lui una c\u00e2te una \u0219i c\u00e2te \u00eendur\u0103ri a ar\u0103tat c\u0103tre cei s\u0103raci, pe c\u00e2\u021bi fl\u0103m\u00e2nzi a hr\u0103nit, pe c\u00e2\u021bi goi a \u00eembr\u0103cat \u0219i pe c\u00e2\u021bi a r\u0103scump\u0103rat de la datornici, apoi nici vremea n-ar fi de ajuns a le povesti.<\/p>\n\n\n\n<p>Dup\u0103 aceasta Cuviosul P\u0103rinte Nicolae a voit a se duce \u00een Palestina, spre a vedea Sfintele Locuri \u0219i a se \u00eenchina acolo, unde a umblat trupe\u0219te Domnul nostru Iisus Hristos, cu prea curatele Sale picioare. Deci, plutind cor\u0103bierii \u00eemprejurul Egiptului \u0219i ne\u0219tiind ce avea s\u0103 li se \u00eent\u00e2mple, Sf\u00e2ntul Nicolae, care era \u00eempreun\u0103 cu d\u00e2n\u0219ii, vedea mai bine c\u0103 are s\u0103 fie \u00eentuneric, vifor \u0219i lovire de v\u00e2nturi cumplite. Apoi le spuse c\u0103, mai \u00eenainte a v\u0103zut pe vicleanul vr\u0103jma\u0219 intr\u00e2nd \u00een corabie, vr\u00e2nd s\u0103 o scufunde \u00eempreun\u0103 cu oamenii. Dup\u0103 aceea a n\u0103v\u0103lit asupra lor o furtun\u0103 mare, f\u0103r\u0103 veste \u0219i ridic\u00e2ndu-se un nor, s-a f\u0103cut vifor pe mare. Iar cei ce pluteau s-au temut foarte mult de groaza mor\u021bii \u0219i rugau pe Sf\u00e2ntul Nicolae s\u0103 le ajute \u0219i s\u0103-i izb\u0103veasc\u0103 de nevoia cea f\u0103r\u0103 de veste ce c\u0103zuse asupra lor zic\u00e2nd: \u201eSfinte al lui Dumnezeu, de nu ne vei ajuta cu rug\u0103ciunile tale c\u0103tre Dumnezeu, \u00eendat\u0103 ne vom cufunda \u00een aceast\u0103 ad\u00e2ncime \u0219i vom pieri\u201d. Iar el, zic\u00e2ndu-le s\u0103 \u00eendr\u0103zneasc\u0103 \u0219i s\u0103-\u0219i pun\u0103 n\u0103dejdea \u00een Dumnezeu \u0219i f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 s\u0103 a\u0219tepte grabnic\u0103 izb\u0103vire, \u00eensu\u0219i a \u00eenceput cu s\u00e2rguin\u021b\u0103 a se ruga c\u0103tre Domnul. \u0218i \u00eendat\u0103 s-a lini\u0219tit marea \u0219i toat\u0103 groaza s-a pref\u0103cut \u00een bucurie, iar ei, trec\u00e2nd necazul, s-au bucurat mult \u0219i au mul\u021bumit lui Dumnezeu \u0219i pl\u0103cutului s\u0103u, Sf\u00e2ntului Nicolae \u0219i foarte mult se minunau de proorocirea furtunii \u0219i de sc\u0103parea din nevoie.<\/p>\n\n\n\n<p>Tot atunci, unul din cor\u0103bieri s-a suit \u00een v\u00e2rful catargului, precum este obiceiul celor ce \u00eendrepteaz\u0103 corabia, \u0219i, c\u00e2nd era s\u0103 coboare de acolo, a alunecat de sus \u0219i a c\u0103zut \u00een mijlocul cor\u0103biei, z\u0103c\u00e2nd f\u0103r\u0103 suflet. Iar Sf\u00e2ntul Nicolae, mai \u00eenainte de a-l chema \u00een ajutor, l-a \u00eenviat cu rug\u0103ciunea pe acel om \u0219i, nu ca pe un mort, ci ca pe cel cuprins de somn, l-a sculat \u0219i l-a dat viu cor\u0103bierilor. Apoi, ridic\u00e2nd toate p\u00e2nzele \u0219i fiind v\u00e2nt cu bun\u0103 sporire, au plutit \u00een lini\u0219te \u0219i au sosit la limanul Alexandriei, unde pl\u0103cutul lui Dumnezeu, Sf\u00e2ntul Nicolae, a t\u0103m\u0103duit pe mul\u021bi bolnavi. Izgonind diavolii din oameni \u0219i pe mul\u021bi nec\u0103ji\u021bi m\u00e2ng\u00e2ind, a pornit iar\u0103\u0219i pe cale spre Palestina \u0219i ajung\u00e2nd la Sf\u00e2nta Cetate a Ierusalimului, s-a suit la Golgota, unde Hristos Dumnezeu a lucrat m\u00e2ntuirea neamului omenesc, \u00eentinz\u00e2ndu-\u0218i pe Cruce prea curatele Sale m\u00e2ini. Acolo a \u00een\u0103l\u021bat fierbin\u021bi rug\u0103ciuni din inim\u0103 sa, care ardea de dragoste, d\u00e2nd mul\u021bumire M\u00e2ntuitorului nostru. Apoi, a \u00eenconjurat toate sfintele locuri, f\u0103c\u00e2nd multe \u00eenchin\u0103ciuni pretudindeni.<strong>&nbsp;Iar c\u00e2nd era s\u0103 intre noaptea \u00een sf\u00e2nta biseric\u0103 la rug\u0103ciune \u0219i u\u0219ile erau \u00eenchise, s-au deschis singure, d\u00e2nd intrare aceluia, c\u0103ruia, chiar por\u021bile cere\u0219ti \u00eei erau deschise.<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p>Z\u0103bovind \u00een Ierusalim vreme \u00eendelungat\u0103, se preg\u0103tea a merge \u00een pustie, dar, printr-un glas dumnezeiesc de sus, a fost sf\u0103tuit s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een patria sa. Pentru c\u0103 Dumnezeu, Cel ce toate le r\u00e2nduie\u0219te spre folosul sufletelor noastre, nu vrea s\u0103 fie ascuns\u0103 sub obrocul pustiei acea f\u0103clie, pe care o preg\u0103tise s\u0103 fie pus\u0103 \u00een sfe\u0219nicul mitropoliei din Lichia. Deci, afl\u00e2nd o corabie, s-a tocmit cu cor\u0103bierii s\u0103-l duc\u0103 \u00een patria sa.<\/p>\n\n\n\n<p>Ace\u0219tia au g\u00e2ndit \u00eens\u0103 s\u0103 fac\u0103 lucrul cu vicle\u0219ug, adic\u0103 s\u0103 \u00eendrepteze corabia lor \u00een alt\u0103 parte, nu spre Lichia. Dup\u0103 ce s-a a\u0219ezat \u00een corabie, plec\u00e2nd de la mal, Sf\u00e2ntul Nicolae a v\u0103zut c\u0103 corabia nu plute\u0219te spre patria sa. Atunci degrab\u0103 a c\u0103zut la picioarele cor\u0103bierilor \u0219i-i rug\u0103 s\u0103 \u00eendrepteze calea spre Lichia, dar ei, neb\u0103g\u00e2ndu-l \u00een seam\u0103, mergeau \u00een partea unde g\u00e2ndeau ei, ne\u0219tiind c\u0103 Dumnezeu nu va l\u0103sa pe pl\u0103cutul S\u0103u s\u0103 fie \u00een m\u00e2hnire. Deci, sufl\u00e2nd un vifor \u00eempotriv\u0103, a \u00eentors corabia \u00een alt\u0103 parte \u0219i degrab\u0103 a dus-o \u00een Lichia, iar pe cor\u0103bieri \u00eei \u00eengrozea cu nevoia cea mai mare. A\u0219a Sf\u00e2ntul Nicolae, cu puterea lui Dumnezeu fiind dus pe mare, a sosit \u00een patria sa. El \u00eens\u0103, fiind f\u0103r\u0103 de r\u0103utate, n-a f\u0103cut nici un r\u0103u acelor vr\u0103jma\u0219i, nici s-a pornit spre m\u00e2nie \u0219i nici m\u0103car vreun cuv\u00e2nt aspru nu le-a zis, ci cu binecuv\u00e2ntare i-a liberat \u00een p\u0103r\u021bile lor. Iar el a mers \u00een m\u0103n\u0103stirea pe care o zidise mo\u0219ul s\u0103u, episcopul Patarelor \u0219i o numise Sf\u00e2ntul Sion. Acolo,&nbsp;<strong>Sf\u00e2ntul Nicolae s-a ar\u0103tat foarte iubit tuturor fra\u021bilor<\/strong>, care, cu mare dragoste, primindu-l ca pe \u00eengerul lui Dumnezeu, se \u00eendulceau de cuvintele lui cele de Dumnezeu insuflate \u0219i se foloseau de via\u021ba lui, cea \u00eentocmai cu&nbsp;a \u00eengerilor \u0219i urmau obiceiurile lui cele bune, cu care \u00eempodobise Dumnezeu pe credinciosul robul S\u0103u.<\/p>\n\n\n\n<p>Afl\u00e2nd Sf\u00e2ntul Nicolae \u00een aceast\u0103 m\u0103n\u0103stire via\u021b\u0103 lini\u0219tit\u0103 \u0219i loc mai lesnicios pentru g\u00e2ndurile sale c\u0103tre Dumnezeu, ca un liman de lini\u0219te, n\u0103d\u0103jduia c\u0103 \u0219i cealalt\u0103 vreme a vie\u021bii sale s\u0103 o petreac\u0103 acolo. Dar Dumnezeu \u00eei ar\u0103ta calea, voind ca acea comoar\u0103 bogat\u0103, a tuturor faptelor bune, cu care avea s\u0103 se \u00eembog\u0103\u021beasc\u0103 toat\u0103 lumea, s\u0103 nu fie ascuns\u0103, ca \u00eentr-o \u021barin\u0103 acoperit\u0103 de p\u0103m\u00e2nt, \u00eentr-o m\u0103n\u0103stire deosebit\u0103 \u0219i \u00eentr-o camer\u0103 mic\u0103 \u00eenchis\u0103; ci s\u0103 fie la vederea tuturor, ca prin acea comoar\u0103 duhovniceasc\u0103, s\u0103 se fac\u0103 negu\u021b\u0103torie duhovniceasc\u0103, care pe multe suflete le va afla.<\/p>\n\n\n\n<p>Astfel sf\u00e2ntul, st\u00e2nd odat\u0103 la rug\u0103ciune, a auzit un glas de sus: \u201eNicolae, s\u0103 intri \u00een nevoin\u021ba poporului, dac\u0103 dore\u0219ti s\u0103 fii de Mine \u00eencununat\u201d. Acest glas auzindu-l, Nicolae s-a sp\u0103im\u00e2ntat \u0219i cuget\u0103 \u00eentru sine: Ce voie\u0219te glasul acela \u0219i ce cere Domnul de la d\u00e2nsul? \u0218i iar\u0103\u0219i auzi glas, spun\u00e2ndu-i: \u201eNicolae, nu este aceasta holda&nbsp;pe care trebuie s\u0103 Mi-o aduci road\u0103 \u0219i pe care o a\u0219tept de la tine; ci \u00eentoarce-te c\u0103tre oameni, ca s\u0103 se pream\u0103reasc\u0103 prin tine numele Meu\u201d. Atunci Sf\u00e2ntul Nicolae a cunoscut voia lui Dumnezeu, ca, l\u0103s\u00e2nd lini\u0219tea, s\u0103 mearg\u0103 s\u0103 slujeasc\u0103 la m\u00e2ntuirea omenilor. Deci cugeta \u00eencotro se va duce: la patria sa, \u00een cetatea Patara, la cunoscu\u021bi, sau \u00een alt\u0103 parte. Dar, tem\u00e2ndu-se \u0219i fugind de slava omeneasc\u0103 cea de\u0219art\u0103, a g\u00e2ndit s\u0103 se duc\u0103 \u00een alt\u0103 cetate, unde nu-l va cunoa\u0219te nimeni.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen acea latur\u0103 a Lichiei este o cetate sl\u0103vit\u0103, care se nume\u0219te Mira, mitropolia Lichiei. Deci, \u00eentr-acea cetate a venit Sf\u00e2ntul Nicolae, fiind condus de purtarea de grij\u0103 a lui Dumnezeu, \u00eenc\u00e2t nimeni nu-l \u0219tia. Acolo tr\u0103ia ca unul din s\u0103raci, neav\u00e2nd unde s\u0103-\u0219i plece capul. El nu se ducea dec\u00e2t \u00een casa Domnului, av\u00e2nd liman numai pe Dumnezeu.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen acea vreme, s-a mutat la Dumnezeu arhiereul cet\u0103\u021bii Mira, Ioan arhiepiscopul \u0219i mai \u00eent\u00e2i \u0219ez\u0103tor pe scaun \u00een toat\u0103 \u021bara Lichiei. Atunci s-au adunat to\u021bi episcopii \u021b\u0103rii aceleia, \u00een Mira, ca s\u0103 aleag\u0103 un b\u0103rbat vrednic pentru acel scaun. Deci, fiind acolo b\u0103rba\u021bi cinsti\u021bi \u0219i cu bun\u0103 \u00een\u021belegere, erau nedumeri\u021bi \u00eentre ei, pe care s\u0103-l aleag\u0103. Unii, fiind porni\u021bi din r\u00e2vna dumnezeiasc\u0103, au zis c\u0103 lucrul acela nu este al alegerii omene\u0219ti, ci al r\u00e2nduielii lui Dumnezeu. Deci se cuvine a se face rug\u0103ciune pentru aceasta, ca \u00eensu\u0219i Domnul s\u0103 arate cine este vrednic s\u0103 primeasc\u0103 o treapt\u0103 ca aceasta \u0219i s\u0103 fie p\u0103stor peste toat\u0103 Lichia.<\/p>\n\n\n\n<p>To\u021bi, ascult\u00e2nd acel sfat bun, au f\u0103cut rug\u0103ciune cu s\u00e2rguin\u021b\u0103 \u0219i cu post. Iar Domnul, f\u0103c\u00e2nd voia celor ce se tem de El \u0219i ascult\u00e2nd rug\u0103ciunea lor, a descoperit bun\u0103voirea Sa, unuia din episcopii aceia care era mai b\u0103tr\u00e2n, \u00eentr-acest chip; st\u00e2nd el la rug\u0103ciune, i s-a ar\u0103tat un b\u0103rbat luminat, poruncindu-i s\u0103 mearg\u0103 de cu noapte \u0219i s\u0103 stea l\u00e2ng\u0103 u\u0219ile bisericii \u0219i s\u0103 ia seama cine va intra mai \u00eenainte dec\u00e2t to\u021bi \u00een biseric\u0103;&nbsp;\u201eacela\u201d \u2013 zicea el \u2013&nbsp;\u201eeste \u00eendemnat de Duhul Meu \u0219i, lu\u00e2ndu-l cu cinste, s\u0103-l pune\u021bi arhiepiscop. Iar numele b\u0103rbatului aceluia este Nicolae\u201d. Aceast\u0103 vedenie dumnezeiasc\u0103 av\u00e2nd-o episcopul acela \u0219i auzind ceea ce i se poruncise \u00een vedenie, a vestit celorlal\u021bi episcopi, iar aceia, auzind, s-au \u00eendemnat mai mult spre rug\u0103ciune, cu iubire de osteneal\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Atunci episcopul care a v\u0103zut descoperirea a stat la locul acela, unde i s-a poruncit \u00een vedenie \u0219i a\u0219tepta venirea b\u0103rbatului dorit. Deci, c\u00e2nd a fost vremea Utreniei, Sf\u00e2ntul Nicolae, \u00eendemnat de Duh, a ajuns mai \u00eenainte dec\u00e2t to\u021bi la biseric\u0103, pentru c\u0103 avea obiceiul de a se scula&nbsp;\u00een miezul nop\u021bii la rug\u0103ciune \u0219i venea la \u00eenceputul c\u00e2nt\u0103rii Utreniei, mai \u00eent\u00e2i dec\u00e2t to\u021bi la biseric\u0103. Intr\u00e2nd \u00een pridvor, l-a luat episcopul care se \u00eenvrednicise acelei vedenii \u0219i i-a zis: \u201eCum te cheam\u0103, fiule?\u201d&nbsp;Dar el t\u0103cea. Acela \u00eel \u00eentreab\u0103 iar\u0103\u0219i. Sf\u00e2ntul i-a r\u0103spuns cu bl\u00e2nde\u021be: \u201eNicolae m\u0103 cheam\u0103 pe mine, st\u0103p\u00e2ne, robul sfin\u021biei tale\u201d. Acel dumnezeiesc b\u0103rbat, care a auzit acel glas bl\u00e2nd, a priceput pe de o parte, dup\u0103 numele care i se spusese \u00een vedenie, c\u0103 se nume\u0219te Nicolae; iar pe alta, prin smerenia lui, c\u0103 sf\u00e2ntul a r\u0103spuns cu bl\u00e2nde\u021be. Deci a cunoscut c\u0103 acela este cel pe care \u00eel binevoie\u0219te Dumnezeu a fi mitropolit al bisericii din Mira. C\u0103ci \u0219tia spre cine caut\u0103 Domnul, cum zice Scriptura: \u201ePe cel bl\u00e2nd \u0219i t\u0103cut \u0219i spre cel ce se cutremur\u0103 de cuvintele Mele\u201d. Atunci s-a bucurat foarte, ca \u0219i c\u00e2nd a descoperit o comoar\u0103 ascuns\u0103 \u0219i, \u00eendat\u0103, lu\u00e2ndu-l de m\u00e2n\u0103 i-a zis: \u201eUrmez\u0103-m\u0103, fiule\u201d. Deci l-a dus cu cinste la episcopi. Iar ei umpl\u00e2ndu-se de mul\u021bumire dumnezeiasc\u0103 \u0219i de m\u00e2ng\u00e2iere duhovniceasc\u0103 pentru aflarea b\u0103rbatului celui de Dumnezeu ar\u0103tat, l-au adus \u00een mijlocul bisericii.<\/p>\n\n\n\n<p>Str\u0103b\u0103t\u00e2nd vestea aceasta pretutindeni, s-au adunat mai degrab\u0103 dec\u00e2t p\u0103s\u0103rile, mul\u021bime de oameni f\u0103r\u0103 num\u0103r. Episcopul, care v\u0103zuse vedenia, a zis cu glas mare c\u0103tre to\u021bi: \u201ePrimi\u021bi, fra\u021bilor, pe p\u0103storul vostru, pe care vi l-a ales vou\u0103 Duhul Sf\u00e2nt \u0219i c\u0103ruia i-a \u00eencredin\u021bat des\u0103v\u00e2r\u0219it pov\u0103\u021buirea sufletelor voastre; pe care nu alegerea omeneasc\u0103, ci judecata lui Dumnezeu l-a adus aici. Iat\u0103 acum avem pe cel pe care l-am dorit \u0219i c\u0103utat, l-am aflat \u0219i l-am primit. Deci, prin acesta fiind bine pov\u0103\u021bui\u021bi, nu vom c\u0103dea din n\u0103dejde, ca, astfel, s\u0103 st\u0103m bine \u00eenaintea lui Dumnezeu \u00een ziua ar\u0103t\u0103rii Lui \u0219i a descoperirii\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>Poporul d\u0103dea mul\u021bumire lui Dumnezeu \u0219i se bucura, dar Sf\u00e2ntul Nicolae se lep\u0103da a primi acea treapt\u0103, nesuferind lauda omeneasc\u0103. \u00cens\u0103, fiind rugat de tot soborul cel sfin\u021bit \u0219i de cel mirenesc, chiar f\u0103r\u0103 voia lui l-au ridicat pe scaunul arhieresc, c\u0103ci printr-o vedenie dumnezeiasc\u0103 a fost \u00eendemnat la aceasta, pe care a avut-o mai \u00eenainte de moartea arhiepiscopului. Despre aceast\u0103 vedenie Sf\u00e2ntul Metodie, patriarhul Constantinopolului, scria astfel: \u201e\u00centr-o noapte, Sf\u00e2ntul Nicolae a v\u0103zut pe M\u00e2ntuitorul nostru \u00eentru slav\u0103, st\u00e2nd aproape de d\u00e2nsul \u0219i d\u00e2ndu-i Sf\u00e2nta Evanghelie, care era \u00eempodobit\u0103 cu aur \u0219i cu m\u0103rg\u0103ritare; iar de partea cealalt\u0103 a v\u0103zut pe Sf\u00e2nta N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu, pun\u00e2nd pe umerii lui omofor arhieresc\u201d. Dup\u0103 vedenia aceea trec\u00e2nd pu\u021bine zile \u0219i r\u0103pos\u00e2nd Ioan, arhiepiscopul Mirelor, Nicolae a fost ales arhiepiscop al acelei cet\u0103\u021bi.<\/p>\n\n\n\n<p>De acea vedenie aduc\u00e2ndu-\u0219i aminte Sf\u00e2ntul Nicolae \u0219i v\u0103z\u00e2nd bun\u0103voirea lui Dumnezeu, \u00eenc\u0103 \u0219i rug\u0103ciunile soborului netrec\u00e2ndu-le cu vederea, a primit p\u0103storia Lichiei. Iar sfin\u021bita adunare a episcopilor, \u00eempreun\u0103 cu clericii, s\u0103v\u00e2r\u0219ind toate cele ce se cuvin sfin\u021birii sale, a f\u0103cut praznic de bucurie, veselindu-se de p\u0103storul lor, cel dat de Dumnezeu, de arhiereul lui Hristos, Nicolae. Astfel, Biserica lui Dumnezeu a primit pe&nbsp;<strong>f\u0103clia cea luminat\u0103<\/strong>, care n-a fost pus\u0103 la o parte, nici ascuns\u0103 sub obroc, ci st\u00e2nd la locul cel cuviincios, \u00een sfe\u0219nicul arhieriei \u0219i al p\u0103storiei, unde str\u0103lucea luminos, drept \u00eendrept\u00e2nd cuv\u00e2ntul adev\u0103rului \u0219i toate poruncile cele dreptcredincioase, s\u0103n\u0103tos cuget\u00e2ndu-le \u0219i \u00eenv\u0103\u021b\u00e2ndu-le.<\/p>\n\n\n\n<p>Chiar de la \u00eenceputul p\u0103storiei sale, pl\u0103cutul lui Dumnezeu gr\u0103ia \u00een sine astfel: \u201eO! Nicolae, pentru aceast\u0103 dreg\u0103torie \u0219i pentru acest loc, trebuie alte obiceiuri; deci de acum s\u0103 nu mai vie\u021buie\u0219ti \u021bie, ci altora\u201d. Apoi,&nbsp;<strong>vr\u00e2nd a \u00eenv\u0103\u021ba pe oile sale faptele cele bune, nu-\u0219i mai ascundea via\u021ba sa cea cu fapte bune, ca mai \u00eenainte<\/strong>. C\u0103ci mai \u00eenainte, numai unul Dumnezeu \u00eei \u0219tia via\u021ba, slujindu-I \u00een tain\u0103. Iar dup\u0103 ce s-a f\u0103cut arhiereu, era ar\u0103tat\u0103 tuturor vie\u021buirea lui, nu pentru m\u0103rire de\u0219art\u0103, ci pentru folosul \u0219i \u00eenmul\u021birea slavei lui Dumnezeu, \u00eenc\u00e2t s-au \u00eemplinit cele scrise \u00een Evanghelie: \u201eA\u0219a s\u0103 lumineze lumina voastr\u0103 \u00eenaintea oamenilor, ca v\u0103z\u00e2nd faptele voastre cele bune, s\u0103 pream\u0103reasc\u0103 pe Tat\u0103l vostru, care este \u00een ceruri\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>Sf\u00e2ntul Nicolae era oglinda turmei sale prin toate faptele cele bune \u0219i model credincio\u0219ilor, dup\u0103 cum zice Apostolul: \u201eCu cuv\u00e2ntul, cu via\u021ba, cu dragostea, cu credin\u021ba, cu duhul \u0219i cu cur\u0103\u021bia\u201d. Apoi era bl\u00e2nd, f\u0103r\u0103 de r\u0103utate \u0219i smerit cu duhul, ferindu-se de \u00eeng\u00e2mfare. Hainele lui erau simple \u0219i hrana pustniceasc\u0103 pe care o gust\u0103 totdeauna numai o dat\u0103 pe zi \u0219i aceea seara. Toat\u0103 ziua, se \u00eendeletnicea cu lucrurile ce se cuveneau dreg\u0103toriei sale, ascult\u00e2nd nevoile celor ce veneau la d\u00e2nsul, iar u\u0219ile casei lui erau deschise tuturor, c\u0103ci era bun c\u0103tre to\u021bi \u0219i apropiat. S\u0103rmanilor le era tat\u0103; s\u0103racilor, milostiv; m\u00e2ng\u00e2ietor celor ce pl\u00e2ngeau, ajut\u0103tor celor n\u0103p\u0103stui\u021bi \u0219i tuturor mare f\u0103c\u0103tor de bine. Apoi, \u0219i-a c\u00e2\u0219tigat spre ajutor \u00een ostenelile sale cele p\u0103store\u0219ti \u0219i pentru \u00eendreptarea Bisericii, pe doi sfetnici cu fapte bune \u0219i cu bun\u0103 \u00een\u021belegere, cinsti\u021bi cu treapt\u0103 preo\u021biei, adic\u0103 pe Pavel de la Rodos \u0219i pe Teodor Ascalonitul, b\u0103rba\u021bi cunoscu\u021bi de toat\u0103 Grecia.<\/p>\n\n\n\n<p>Astfel, bine p\u0103\u0219tea turma cea \u00eencredin\u021bat\u0103 lui, a oilor lui Hristos cele cuv\u00e2nt\u0103toare. Iar ochiul cel zavistnic al diavolului celui viclean, care niciodat\u0103 nu \u00eenceteaz\u0103 a ridica r\u0103zboi asupra robilor lui Dumnezeu, ner\u0103bd\u00eend a vedea credin\u021ba cea bun\u0103 \u00eenflorind \u00een oameni, a ridicat prigoan\u0103 asupra Bisericii lui Hristos, prin p\u0103g\u00e2nii \u00eemp\u0103ra\u021bi ai Romei, Diocli\u021bian \u0219i Maximian. De la ei a ie\u0219it atunci porunc\u0103 prin toat\u0103 lumea, ca to\u021bi credincio\u0219ii s\u0103 se lepede de Hristos \u0219i s\u0103 se \u00eenchine idolilor; iar cei ce nu se vor supune, s\u0103 fie sili\u021bi, cu chinuri, prin temni\u021be \u0219i cu munci grele, apoi, \u00een sf\u00e2r\u0219it, cu moarte silnic\u0103 s\u0103 fie pedepsi\u021bi.<\/p>\n\n\n\n<p>Un asemenea vifor pustiitor degrab\u0103 a ajuns \u0219i p\u00e2n\u0103 \u00een cetatea Mira, dus fiind de doritorii p\u0103g\u00e2n\u0103t\u0103\u021bii celei \u00eentunecate. Iar fericitul Nicolae, \u00een cetatea aceea fiind c\u0103petenie a tuturor cre\u0219tinilor, cu limb\u0103 slobod\u0103 propov\u0103duia credin\u021ba cea bun\u0103 a lui Hristos \u0219i se ar\u0103ta gata a p\u0103timi pentru El. Pentru aceea a fost prins de muncitorii p\u0103g\u00e2ni \u0219i b\u0103gat \u00een temni\u021b\u0103, dimpreun\u0103 cu mul\u021bi cre\u0219tini. Petrec\u00e2nd aici mult\u0103 vreme, a p\u0103timit multe rele, r\u0103bd\u00e2nd foame, sete \u0219i str\u00e2mtorarea temni\u021bei. Pe cei \u00eempreun\u0103 lega\u021bi \u00eei hr\u0103nea cu cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu \u0219i-i ad\u0103pa cu apele cele dulci ale bunei credin\u021be, sporind \u00eentr-\u00een\u0219ii credin\u021ba \u00een Hristos Dumnezeu \u0219i pun\u00e2nd picioarele acelora pe temelia cea nezdrobit\u0103. Apoi, \u00eent\u0103rindu-i \u00eentru m\u0103rturisirea lui Hristos, \u00eei \u00eendemna cu os\u00e2rdie a p\u0103timi pentru adev\u0103r.<\/p>\n\n\n\n<p>Dup\u0103 aceea, iar\u0103\u0219i s-a d\u0103ruit pace cre\u0219tinilor \u0219i ca&nbsp;soarele dup\u0103 norii cei \u00eentuneca\u021bi, a\u0219a a str\u0103lucit dreapta credin\u021b\u0103 sau ca o r\u0103coreal\u0103 ce vine dup\u0103 furtun\u0103. C\u0103ci, c\u0103ut\u00e2nd Hristos cu dragoste de oameni asupra mo\u0219tenirii Sale, a pierdut st\u0103p\u00e2nirea p\u0103g\u00e2nilor, izgonind de la \u00eemp\u0103r\u0103\u021bie pe Diocli\u021bian \u0219i Maximian; iar cu d\u00e2n\u0219ii a izgonit pe cei ce slujeau p\u0103g\u00e2n\u0103t\u0103\u021bii eline\u0219ti \u0219i a ridicat poporului s\u0103u corn de m\u00e2ntuire, prin ar\u0103tarea Crucii marelui \u00eemp\u0103rat Constantin, c\u0103ruia i-a \u00eencredin\u021bat st\u0103p\u00e2nirea Romei.<\/p>\n\n\n\n<p>Constantin, cunosc\u00e2nd pe Unul Dumnezeu \u0219i pun\u00e2ndu-\u0219i n\u0103dejdea \u00een El, a biruit pe to\u021bi potrivnicii s\u0103i cu puterea Sfintei Cruci \u0219i a pierdut n\u0103dejdea cea de\u0219art\u0103, a celor ce \u00eemp\u0103r\u0103\u021biser\u0103 mai \u00eenainte, poruncind s\u0103 risipeasc\u0103 capi\u0219tile idolilor \u0219i s\u0103 zideasc\u0103 biserici cre\u0219tine; iar pe cei ce erau \u00eenchi\u0219i \u00een temni\u021be pentru Hristos, i-a liberat \u0219i cu mari laude i-a cinstit ca pe ni\u0219te eroi; \u0219i to\u021bi m\u0103rturisitorii lui Hristos s-au \u00eentors \u00een patria lor.<\/p>\n\n\n\n<p>Atunci \u0219i cetatea Mirelor a primit iar\u0103\u0219i pe p\u0103storul s\u0103u, pe acest mare arhiereu Nicolae, mucenic cu voia \u0219i f\u0103r\u0103 s\u00e2nge \u00eencununat. Acesta, av\u00e2nd darul lui Dumnezeu \u00eentr-\u00eensul, vindeca patimile \u0219i neputin\u021bele oamenilor, nu numai ale celor credincio\u0219i, ci \u0219i ale celor necredincio\u0219i. Deci,&nbsp;<strong>pentru darul cel mare al lui Dumnezeu care petrecea \u00eentr-\u00eensul, multora s-a f\u0103cut sl\u0103vit, minunat \u0219i foarte iubit; c\u0103ci str\u0103lucea cu cur\u0103\u021bia inimii \u0219i era \u00eempodobit cu toate darurile lui Dumnezeu, slujind Domnului s\u0103u \u00een cuvio\u0219ie \u0219i dreptate<\/strong>.<\/p>\n\n\n\n<p>Pe atunci erau \u00eenc\u0103 multe capi\u0219ti idole\u0219ti, \u00een care poporul p\u0103g\u00e2n slujea cu dragoste diavoleasc\u0103 \u0219i nu pu\u021bin popor pierea din cetatea Mirelor. Dar dumnezeiescul arhiereu, aprinz\u00e2ndu-se cu r\u00e2vn\u0103, a str\u0103b\u0103tut toate locurile acelea, risipind capi\u0219tile idole\u0219ti, iar pe turma sa&nbsp;cur\u0103\u021bind-o de necur\u0103\u021biile diavole\u0219ti. Sf\u00e2ntul Nicolae, lupt\u00e2ndu-se asupra duhurilor celor viclene, a venit \u0219i asupra capi\u0219tei Artemidei, care fiind loca\u0219 al idolilor, era mare \u0219i foarte \u00eempodobit\u0103. Pornirea sf\u00e2ntului era \u00eendreptat\u0103 mai mult asupra idolilor dec\u00e2t asupra necuratei capi\u0219ti, pe care a d\u0103r\u00e2mat-o p\u00e2n\u0103 la temelie, iar zidirea cea \u00eenalt\u0103 a risipit-o p\u00e2n\u0103 la p\u0103m\u00e2nt; atunci duhurile cele viclene, neput\u00e2nd nicidecum r\u0103bda venirea sf\u00e2ntului, scoteau glasuri de pl\u00e2ngere, strig\u00e2nd foarte tare, c\u0103ci erau biruite \u0219i izgonite din locul lor, prin arma rug\u0103ciunilor nebiruitului osta\u0219 Nicolae, arhiereul lui Hristos.<\/p>\n\n\n\n<p>Dup\u0103 aceasta, binecredinciosul \u00eemp\u0103rat Constantin, vr\u00e2nd s\u0103 \u00eent\u0103reasc\u0103 credin\u021ba \u00een Hristos Dumnezeu, a poruncit s\u0103 se \u021bin\u0103 soborul a toat\u0103 lumea \u00een cetatea Niceii. Acolo adun\u00e2ndu-se Sfin\u021bii P\u0103rin\u021bi, au propov\u0103duit luminat dreapta credin\u021b\u0103, iar pe Arie, r\u0103u cuget\u0103torul \u0219i sem\u0103n\u0103torul de neghin\u0103, \u00eempreun\u0103 cu eresul lui, l-a dat anatemei. Apoi pe Fiul lui Dumnezeu \u00eentocmai de o cinste \u0219i de o fiin\u021b\u0103 cu Tat\u0103l m\u0103rturisindu-L, a dat pace dumnezeie\u0219tii \u0219i apostole\u0219tii Biserici.<\/p>\n\n\n\n<p>Atunci \u0219i minunatul Nicolae fiind la sobor, unul din cei 318 Sfin\u021bi P\u0103rin\u021bi, cu mare vitejie a stat \u00eempotriva hulelor lui Arie \u0219i \u00eempreun\u0103 cu Sfin\u021bii P\u0103rin\u021bi a ar\u0103tat dogmele credin\u021bei celei drepte \u0219i tuturor le-a f\u0103cut cunoscut cu adeverin\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Despre d\u00e2nsul poveste\u0219te unul dintre istorici, c\u0103, aprinz\u00e2ndu-se cu r\u00e2vn\u0103 dumnezeiasc\u0103 ca al doilea Ilie, a \u00eendr\u0103znit \u00een mijlocul soborului a ru\u0219ina pe Arie, nu numai cu cuv\u00e2ntul, ci \u0219i cu fapta, lovindu-l pe Arie peste fa\u021b\u0103. De acest lucru, s-au \u00eentristat Sfin\u021bii P\u0103rin\u021bi \u0219i, pentru aceea a luat de la d\u00e2nsul semnele cele arhiere\u0219ti. Iar Domnul nostru Iisus Hristos \u0219i Preabinecuv\u00e2ntata lui Maic\u0103, privind din \u00een\u0103l\u021bime la nevoin\u021bele Sf\u00e2ntului Nicolae, au binevoit spre fapta lui cea cu \u00eendr\u0103zneal\u0103 \u0219i au l\u0103udat r\u00e2vna lui cea dumnezeiasc\u0103. Aceea\u0219i vedenie a avut \u0219i oarecare din Sfin\u021bii P\u0103rin\u021bi cei mai vrednici, precum \u00eensu\u0219i Sf\u00e2ntul Nicolae a v\u0103zut mai \u00eenainte de alegerea sa&nbsp;la arhierie, adic\u0103, st\u00e2nd de o parte a lui, Hristos Domnul cu Evanghelia, iar de alt\u0103 parte Preacurat\u0103 Fecioar\u0103 N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu cu omoforul, au dat \u00eenapoi cele luate de la d\u00e2nsul, cunosc\u00e2nd din aceea c\u0103 a fost pl\u0103cut\u0103 lui Dumnezeu acea \u00eendr\u0103zneal\u0103 a sf\u00e2ntului. Deci, p\u0103rin\u021bii au t\u0103cut \u0219i ca pe un pl\u0103cut al lui Dumnezeu, foarte mult l-au cinstit.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00centorc\u00e2ndu-se Sf\u00e2ntul Nicolae de la sobor, a venit la turma s\u0103 aduc\u00e2nd pace, binecuv\u00e2ntare \u0219i \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103 s\u0103n\u0103toas\u0103 la toat\u0103 mul\u021bimea poporului, cu gura sa cea de miere izvor\u00e2toare. Apoi pe turma cea nes\u0103n\u0103toas\u0103 \u0219i str\u0103in\u0103 a t\u0103iat-o din r\u0103d\u0103cin\u0103 \u0219i pe ereticii cei \u00eempietri\u021bi \u0219i nesim\u021bitori, care \u00eemb\u0103tr\u00e2niser\u0103 \u00een r\u0103utate, mustr\u00e2ndu-i, i-a izgonit de la turma lui Hristos, ca un lucr\u0103tor de p\u0103m\u00e2nt \u00een\u021belept, care cur\u0103\u021b\u0103 toate cele ce sunt pe arie \u0219i \u00een teasc, iar pe cele mai bune le alege, apoi pleava o scutur\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Astfel, prea\u00een\u021beleptul lucr\u0103tor al ariei lui Hristos, Sf\u00e2ntul Nicolae, umplea cu roduri bune hambarul cel duhovnicesc, iar pleava vicle\u0219ugului n\u0103lucitor \u0219i ereticesc o v\u00e2ntura&nbsp;\u0219i o lep\u0103da departe de gr\u00e2ul Domnului. Pentru aceast\u0103 pricin\u0103 Sf\u00e2nta Biseric\u0103 \u00eel nume\u0219te lopat\u0103 care v\u00e2ntur\u0103&nbsp;\u00eenv\u0103\u021b\u0103turile lui Arie ca&nbsp;pleava. El era cu adev\u0103rat lumina lumii \u0219i sarea p\u0103m\u00e2ntului, de vreme ce via\u021ba lui era luminat\u0103 \u0219i cuv\u00e2ntul lui dres cu sarea \u00een\u021belepciunii. C\u0103ci avea bunul p\u0103stor mare purtare de grij\u0103 pentru turma sa&nbsp;\u00een nevoile ce i se \u00eent\u00e2mplau, nu numai cu p\u0103\u0219unea cea duhovniceasc\u0103 hr\u0103nind-o pe d\u00e2nsa, ci \u0219i de hrana cea trupeasc\u0103 purta grij\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Alt\u0103 dat\u0103, \u00eent\u00e2mpl\u00e2ndu-se \u00een \u021bara Lichiei foamete mare \u0219i cetatea Mirelor lipsindu-se de tot felul de hran\u0103, iar poporul fiind \u00een mare lips\u0103, arhiereul lui Dumnezeu, milostivindu-se spre poporul cel s\u0103rac care pierea de foame, s-a ar\u0103tat noaptea \u00een somn unui negu\u021b\u0103tor din Italia, care umpluse o corabie cu gr\u00e2u, vr\u00e2nd s\u0103 mearg\u0103 cu ea \u00een alt\u0103 \u021bar\u0103 \u0219i d\u00e2ndu-i trei galbeni arvun\u0103, i-a poruncit s\u0103 mearg\u0103 \u00een cetatea Mira \u0219i acolo s\u0103-\u0219i v\u00e2nd\u0103 gr\u00e2ul cu pre\u021b. De\u0219tept\u00e2ndu-se negu\u021b\u0103torul din somn \u0219i afl\u00e2nd \u00een m\u00e2na sa trei galbeni, s-a \u00eensp\u0103im\u00e2ntat, minun\u00e2ndu-se de un vis ca&nbsp;acela.<\/p>\n\n\n\n<p>Pentru minunea aceea nu s-a ar\u0103tat negu\u021b\u0103torul neascult\u0103tor, spre a face ceea ce i s-a poruncit. Ci, s-a pogor\u00e2t \u00een cetatea Mira \u0219i a v\u00e2ndut gr\u00e2ul celor ce erau \u00eentr-\u00eensa, net\u0103inuind ar\u0103tarea Sf\u00e2ntului Nicolae, ce i s-a f\u0103cut lui \u00een somn. Iar cet\u0103\u021benii, afl\u00e2nd m\u00e2ng\u00e2iere \u00een acea foamete \u0219i auzind cele istorisite, au dat slav\u0103 \u0219i mul\u021bumire lui Dumnezeu \u0219i fericeau pe marele arhiereu Nicolae, pe hr\u0103nitorul lor cel minunat.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen vremea aceea, s-a f\u0103cut o tulburare \u00een Frigia cea mare, de care auzind \u00eemp\u0103ratul Constantin a trimis trei voievozi \u00eempreun\u0103 cu osta\u0219ii cei ce erau sub d\u00e2n\u0219ii s\u0103 lini\u0219teasc\u0103 acea tulburare. Iar numele voievozilor sunt acestea: Nepotian, Ursul \u0219i Erpilion. Ace\u0219tia, cu mult\u0103 s\u00e2rguin\u021b\u0103, plec\u00e2nd din Constantinopol au venit \u00een oarecare liman al eparhiei Lichiei, care se nume\u0219te malul Andrian, unde era o cetate. \u0218i de vreme ce nu le da m\u00e2na s\u0103 mearg\u0103, pentru c\u0103 marea era \u00eenvolburat\u0103, a\u0219teptau la limanul acela lini\u0219tirea m\u0103rii. Atunci, unul din osta\u0219i ie\u0219ind din corabie ca s\u0103 cumpere cele de trebuin\u021b\u0103, lua cele str\u0103ine cu sila, precum este obiceiul osta\u0219ilor. Adeseori f\u0103c\u00e2nd acestea, f\u0103ceau pagub\u0103 celor ce vie\u021buiau acolo. Pentru aceast\u0103 pricin\u0103 s-a f\u0103cut g\u00e2lceav\u0103&nbsp;\u0219i tulburare, ba \u0219i r\u0103zboi era s\u0103 se fac\u0103 din am\u00e2ndou\u0103 p\u0103r\u021bile, la locul ce se numea Placomata.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen\u0219tiin\u021b\u00e2ndu-se de aceasta, Sf\u00e2ntul Nicolae nu s-a lenevit a merge singur c\u0103tre \u021b\u0103rmul acela \u0219i \u00een cetate, ca s\u0103 potoleasc\u0103 cearta dintre d\u00e2n\u0219ii. Apoi, \u00eendat\u0103, toat\u0103 cetatea \u0219i voievozii, auzind de venirea sf\u00e2ntului, i-au ie\u0219it \u00een \u00eent\u00e2mpinare \u0219i s-au \u00eenchinat lui. Sf\u00e2ntul a \u00eentrebat pe voievozi de unde sunt \u0219i unde merg? Ei au zis c\u0103 sunt trimi\u0219i de \u00eemp\u0103rat \u00een Frigia s\u0103 potoleasc\u0103 tulburarea ce s-a f\u0103cut acolo. Sf\u00e2ntul i-a sf\u0103tuit s\u0103 dea \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103 osta\u0219ilor lor ca s\u0103 nu fac\u0103 sup\u0103rare poporului. Apoi, lu\u00e2nd pe voievozi \u00een cetate, i-a osp\u0103tat cu dragoste. Iar ei, cert\u00e2nd pe osta\u0219i, au potolit tulburarea \u0219i s-au \u00eenvrednicit de binecuv\u00e2ntarea sf\u00e2ntului.<\/p>\n\n\n\n<p>F\u0103c\u00e2ndu-se aceasta, au venit oarecari cet\u0103\u021beni din Mira, care, pl\u00e2ng\u00e2nd cu lacrimi \u0219i c\u0103z\u00e2nd la picioarele sf\u00e2ntului, cereau ajutor pentru ni\u0219te oameni os\u00e2ndi\u021bi f\u0103r\u0103 de vin\u0103. Ei spuneau cu m\u00e2hnire, c\u0103, nefiind sf\u00e2ntul acolo, a venit Eustatie ighemonul \u0219i, umpl\u00e2ndu-\u0219i m\u00e2inile cu bani de la oarecari oameni r\u0103i, a os\u00e2ndit la moarte pe trei b\u0103rba\u021bi din cetatea lor, care n-au gre\u0219it nimic, \u201ede care lucru toat\u0103 cetatea se m\u00e2hne\u0219te \u0219i pl\u00e2nge, a\u0219tept\u00e2nd \u00eentoarcerea ta, st\u0103p\u00e2ne; c\u0103 de ai fi fost tu acas\u0103, n-ar fi \u00eendr\u0103znit ighemonul a face o judecat\u0103 a\u0219a nedreapt\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>Arhiereul lui Dumnezeu, auzind unele ca acestea, s-a m\u00e2hnit cu sufletul \u0219i, lu\u00e2nd \u00eempreun\u0103 cu d\u00e2nsul pe voievozi, \u00eendat\u0103 a plecat. Ajung\u00e2nd la locul ce se nume\u0219te Leu, au \u00eent\u00e2lnit pe ni\u0219te oameni venind \u0219i i-au \u00eentrebat dac\u0103 \u0219tiu ceva de acei trei b\u0103rba\u021bi care sunt os\u00e2ndi\u021bi la moarte. Ei au zis c\u0103tre d\u00e2nsul: &#8220;I-am l\u0103sat \u00een c\u00e2mpul lui Castor \u0219i al lui Polux, fiind adu\u0219i acolo ca s\u0103-i taie&#8221;. Atunci sf\u00e2ntul s-a \u00eendreptat \u00een grab\u0103 la locul acela, s\u00eerguindu-se a ajunge mai \u00eenainte de uciderea cea nevinovat\u0103 a acelora. Ajung\u00e2nd la locul acela, a v\u0103zut popor mult st\u00e2nd acolo \u0219i pe cei trei b\u0103rba\u021bi os\u00e2ndi\u021bi, av\u00e2nd m\u00e2inile legate \u0219i fe\u021bele acoperite \u0219i plecate la p\u0103m\u00e2nt \u0219i cu grumazii goi, a\u0219tept\u00e2nd des\u0103v\u00e2r\u0219ita t\u0103iere. Atunci a v\u0103zut pe gealat sco\u021b\u00e2nd sabia spre a-i ucide, ar\u0103t\u00e2ndu-se tulburat \u0219i cu chip s\u0103lbatic, pentru care motiv acea priveli\u0219te era tuturor \u00eenfrico\u0219at\u0103 \u0219i de pl\u00e2ngere. Atunci, arhiereul lui Hristos, tulbur\u00e2ndu-se \u00een suflet, a intrat cu \u00eendr\u0103zneal\u0103 prin popor \u0219i, apuc\u00e2nd sabia din m\u00e2na gealatului, a aruncat-o la p\u0103m\u00e2nt, netem\u00e2ndu-se de nimic, iar pe b\u0103rba\u021bi i-a dezlegat din leg\u0103turi.<\/p>\n\n\n\n<p>Toate acestea le f\u0103cea sf\u00e2ntul cu mare \u00eendr\u0103zneal\u0103 \u0219i nu era nimeni care s\u0103-l opreasc\u0103; c\u0103ci&nbsp;<strong>cuv\u00e2ntul lui era cu st\u0103p\u00e2nire \u0219i lucrul s\u0103u cu putere dumnezeiasc\u0103, fiind mare \u00eenaintea lui Dumnezeu \u0219i a tot poporul<\/strong>. Acei trei b\u0103rba\u021bi, izb\u0103vi\u021bi de moarte, v\u0103z\u00e2ndu-se \u00eentor\u0219i din ghearele mor\u021bii c\u0103tre via\u021b\u0103, pl\u00e2ngeau de bucurie cu lacrimi fierbin\u021bi \u0219i strigau cu mul\u021bumire to\u021bi cei ce se adunaser\u0103 acolo. Apoi a venit \u0219i ighemonul Eustatie, iar pl\u0103cutul lui Dumnezeu l-a trecut cu vederea \u0219i, c\u00e2nd se apropia de el, \u00eei \u00eentorcea fa\u021ba, iar c\u00e2nd c\u0103dea la picioarele lui, nu-l primea. Zicea sf\u00e2ntul c\u0103-l va spune la \u00eemp\u0103rat \u0219i va ruga pe Dumnezeu spre a-l pedepsi; apoi, cu des\u0103v\u00e2r\u0219ite munci \u00eel \u00eengrozea foarte, ca pe unul care nu-\u0219i oc\u00e2rmuie\u0219te cu dreptate st\u0103p\u00e2nirea. Iar el, fiind mustrat de con\u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i \u00eenfrico\u0219at de \u00eengrozirea sf\u00e2ntului, cu lacrimi cerea mil\u0103 \u0219i se ruga&nbsp;din tot sufletul, c\u0103indu-se pentru nedreptatea sa, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 se \u00eempace cu marele p\u0103rinte Nicolae. Vina o arunca&nbsp;asupra lui Simonit \u0219i a lui Eudoxie, cei mai de frunte ai cet\u0103\u021bii, dar minciuna nu putea s\u0103 se t\u0103inuiasc\u0103, pentru c\u0103 sf\u00e2ntul \u0219tia cu dinadinsul c\u0103, fiind mituit cu aur, a os\u00e2ndit la moarte pe cei nevinova\u021bi \u0219i tot poporul d\u0103dea mare mul\u021bumire Sf\u00e2ntului p\u0103rinte Nicolae. Abia fiind \u00eembl\u00e2nzit pl\u0103cutul lui Hristos, a iertat pe ighemon, fiindc\u0103 acum singur, cu smerenie \u0219i cu multe lacrimi, m\u0103rturisea gre\u0219eala s\u0103 \u0219i nu mai arunca vina&nbsp;pe altcineva.<\/p>\n\n\n\n<p>Voievozii cei mai sus pomeni\u021bi, \u00eempreun\u0103 cu cei ce veniser\u0103 cu d\u00e2n\u0219ii, v\u0103z\u00e2nd toate cele ce s-au petrecut, s-au minunat de r\u00e2vn\u0103 \u0219i de bun\u0103tatea marelui arhiereu al lui Dumnezeu. Apoi, \u00eenvrednicindu-se de sfintele lui rug\u0103ciuni \u0219i, primind binecuv\u00e2ntarea sa ca pe un dar, s-au dus \u00een Frigia ca s\u0103 \u00eemplineasc\u0103 porunca \u00eemp\u0103ratului. Deci, merg\u00e2nd acolo, au alinat tulburarea ce era \u0219i s\u0103v\u00e2r\u0219ind toate cele poruncite lor de \u00eemp\u0103ratul, s-au \u00eentors cu bucurie \u00een Vizantia \u0219i au avut cinste \u0219i mult\u0103 laud\u0103 de la \u00eemp\u0103rat \u0219i de la to\u021bi dreg\u0103torii. De atunci, pentru slava&nbsp;lor cea mare, petreceau \u00een palat, unde au \u0219i fost \u00eenvrednici\u021bi a fi \u00een sfatul \u00eemp\u0103r\u0103tesc. Dar ochii cei zavistnici \u0219i vicleni ai oamenilor r\u0103i, neput\u00e2nd a-i vedea \u00eentr-o m\u0103rire ca aceea, s-au pornit spre r\u0103utate \u0219i vr\u0103jm\u0103\u0219ie.<\/p>\n\n\n\n<p>De aceea, \u00eempletind cei r\u0103i sfat viclean, s-au apropiat de Avlavie, eparhul cet\u0103\u021bii, urzind cumplite clevetiri asupra b\u0103rba\u021bilor acestora \u0219i zic\u00e2nd: \u201eN-au sf\u0103tuit bine voievozii, nici nu va fi bun sf\u00e2r\u0219itul sfatului lor, c\u0103 ei \u00eencep lucruri noi, care acum au intrat \u00een urechile noastre \u0219i me\u0219te\u0219ugesc cele viclene asupra \u00eemp\u0103ratului\u201d. Astfel, clevetind asupra lor, mul\u021bime de aur au dat eparhului \u0219i au dus acea clevetire \u0219i \u00een urechile \u00eemp\u0103ratului. Auzind, \u00eemp\u0103ratul \u00eendat\u0103 a poruncit, ca, f\u0103r\u0103 alt\u0103 \u00eentrebare, s\u0103-i arunce \u00een temni\u021b\u0103 pe cei trei voievozi, ca s\u0103 nu fug\u0103 pe ascuns \u0219i s\u0103 s\u0103v\u00e2r\u0219easc\u0103 sfatul lor cel r\u0103u. Deci voievozii erau \u00een leg\u0103turi \u0219i \u00een temni\u021b\u0103, ne\u0219tiind pentru ce sunt arunca\u021bi acolo, c\u0103 nu se \u0219tiau a fi vinova\u021bi cu nimic.<\/p>\n\n\n\n<p>Trec\u00e2nd pu\u021bin\u0103 vreme, clevetitorii s-au temut c\u0103 nu cumva s\u0103 se v\u0103deasc\u0103 clevetirea lor cea mincinoas\u0103 \u0219i s\u0103 ias\u0103 la iveal\u0103 r\u0103utatea lor, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 asupra lor toat\u0103 nevoia. Pentru aceea, cu multe rug\u0103ciuni s-au apropiat de eparh, sf\u0103tuindu-l s\u0103 nu lase mai mult\u0103 vreme \u00een via\u021b\u0103 pe acei b\u0103rba\u021bi, ci degrab\u0103 s\u0103 fac\u0103 judecat\u0103 de moarte, dup\u0103 hot\u0103r\u00e2rea cea dint\u00e2i. Iar eparhul, care se \u00eendulcise cu iubirea de aur, auzind acestea a pus sf\u00e2r\u0219it f\u0103g\u0103duin\u021bei. Deci, \u00eendat\u0103 s-a dus la \u00eemp\u0103rat cu fa\u021b\u0103 m\u00e2hnit\u0103 \u0219i cu chip posomor\u00e2t, ca un vestitor de r\u0103u, vr\u00e2nd a se ar\u0103ta c\u0103 se \u00eengrije\u0219te mult pentru via\u021ba \u00eemp\u0103ratului \u0219i cu credin\u021b\u0103 se s\u00e2rguie\u0219te pentru d\u00e2nsul. Apoi a \u00eenceput, \u00een felurite chipuri, a-l \u00een\u0219ela cu cuvinte viclene \u0219i me\u0219te\u0219ugite, pornindu-l spre m\u00e2nie asupra celor nevinova\u021bi \u0219i zic\u00e2nd: \u201eNici unul din cei ce stau \u00een temni\u021b\u0103 nu vor a se poc\u0103i, \u00eemp\u0103rate, ci, petrec\u00e2nd \u00een cel dint\u00e2i g\u00e2nd r\u0103u, nu \u00eenceteaz\u0103 a cugeta vicle\u0219ug \u0219i a g\u00e2ndi asupra ta cu r\u0103utate. Deci, porunce\u0219te mai iute s\u0103-i omoare, c\u0103 nu cumva apuc\u00e2nd ei \u00eenainte, s\u0103 s\u0103v\u00e2r\u0219easc\u0103 r\u0103utatea pe care au pornit-o asupra ta, astfel vor ajunge la sf\u00e2r\u0219it scopurile lor cele rele\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>Cu aceste cuvinte fiind tulburat \u00eemp\u0103ratul, a os\u00e2ndit la moarte pe cei nevinova\u021bi; dar fiind sear\u0103, s-a am\u00e2nat uciderea lor p\u00e2n\u0103 a doua zi diminea\u021b\u0103. \u00cen\u0219tiin\u021b\u00e2ndu-se despre aceasta, str\u0103jerul temni\u021bei \u0219i pl\u00e2ng\u00e2nd mult pentru o n\u0103past\u0103 ca aceea, pus\u0103 asupra acelor nevinova\u021bi, a venit la voievozi, zic\u00e2nd: \u201eMai bine ar fi fost de mine s\u0103 nu v\u0103 fi cunoscut pe voi, nici s\u0103 m\u0103 fi \u00eendulcit de dragoste \u0219i cu vorbe la mas\u0103, c\u0103ci mai cu \u00eenlesnire a\u0219 fi r\u0103bdat acum desp\u0103r\u021birea de voi \u0219i mai pu\u021bin\u0103 jale mi-ar fi pricinuit n\u0103pasta ce a venit asupra voastr\u0103. Apoi, n-ar fi venit o m\u00e2hnire ca aceasta asupra sufletului meu, pentru c\u0103 m\u00e2ine diminea\u021b\u0103, vai mie! ne vom desp\u0103r\u021bi unul de altul cu amar \u0219i de acum nu voi mai vedea prea iubitele voastre fe\u021be, nici nu v\u0103 voi mai auzi vorbind, c\u0103ci s-a poruncit s\u0103 v\u0103 omoare. Deci s\u0103 r\u00e2ndui\u021bi dac\u0103 vre\u021bi ceva, pentru averea voastr\u0103, c\u0103 acum este vremea, ca s\u0103 nu apuce moartea voin\u021ba voastr\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>Zic\u00e2nd acestea cu t\u00e2nguire, iar ei \u0219tiindu-se nevinova\u021bi fa\u021b\u0103 de \u00eemp\u0103rat \u0219i deci nevrednici de moarte, \u0219i-au rupt hainele \u0219i cumplit \u00ee\u0219i smulgeau p\u0103rul, zic\u00e2nd: \u201eCe vr\u0103jma\u0219i au pizmuit asupra vie\u021bii noastre \u0219i pentru ce s\u0103 murim noi ca ni\u0219te t\u00e2lhari? C\u0103 n-am f\u0103cut nimic vrednic de moarte\u201d. Atunci chemau pe ai lor pe nume, pe rude \u0219i pe cunoscu\u021bi \u0219i puneau martor pe Dumnezeu c\u0103 nimic r\u0103u n-au f\u0103cut \u0219i pl\u00e2ngeau amar.<\/p>\n\n\n\n<p>Unul dintr-\u00een\u0219ii, cu numele de Nepotian, \u0219i-a adus aminte de Sf\u00e2ntul Nicolae, care, st\u00e2nd \u00een Mira \u00eenaintea celor trei b\u0103rba\u021bi, li s-a f\u0103cut lor ajut\u0103tor preasl\u0103vit \u0219i preabun ap\u0103r\u0103tor, izb\u0103vindu-i pe aceia de moarte. Despre aceasta zic\u00e2nd, unul c\u0103tre altul se rugau: \u201eDumnezeule al lui Nicolae, care ai izb\u0103vit pe cei trei b\u0103rba\u021bi de moartea cea nedreapt\u0103, caut\u0103 acum \u0219i asupra noastr\u0103 c\u0103 nu avem alt ajutor \u00eentre oameni; pentru c\u0103 iat\u0103 ne-a cuprins mare nevoie \u0219i nu are cine s\u0103 ne izb\u0103veasc\u0103 din aceast\u0103 n\u0103past\u0103. Iat\u0103 \u0219i glasul nostru a amor\u021bit, mai \u00eenainte de ie\u0219irea sufletului \u0219i limba noastr\u0103 se usuc\u0103, aprinz\u00e2ndu-se de focul inimii, iar acum nici rug\u0103ciuni nu mai putem s\u0103-\u021ai aducem. Degrab\u0103 s\u0103 ne \u00eent\u00e2mpine \u00eendur\u0103rile Tale, Doamne, \u0219i ne scoate pe noi din m\u00e2inile celor ce vor sufletele noastre, c\u0103 iat\u0103 m\u00e2ine de diminea\u021b\u0103 vor s\u0103 ne omoare; s\u00e2rguie\u0219te spre ajutorul nostru \u0219i ne izb\u0103ve\u0219te pe noi, cei nevinova\u021bi de moarte\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>Dumnezeu, auzind rug\u0103ciunile celor ce se temeau de El \u0219i, ca un tat\u0103 miluind pe fii, le-a trimis spre ajutor pe sf\u00e2ntul \u0219i pl\u0103cutul S\u0103u, pe marele arhiereu Nicolae. C\u0103ci \u00een acea noapte, dormind \u00eemp\u0103ratul, i s-a ar\u0103tat \u00een vis arhiereul lui Hristos, zic\u00e2nd a\u0219a: \u201eScoal\u0103-te iute \u0219i elibereaz\u0103 pe cei trei voievozi, care sunt \u021binu\u021bi \u00een temni\u021b\u0103, pentru c\u0103 f\u0103r\u0103 de vin\u0103 sunt cleveti\u021bi \u0219i cu nedreptate p\u0103timesc\u201d. \u0218i, spun\u00e2nd tot adev\u0103rul, i-a zis: \u201eDe nu m\u0103 vei asculta \u0219i de nu-i vei elibera pe d\u00e2n\u0219ii, apoi voi ridica asupra ta r\u0103zboi precum a fost \u00een Frigia \u0219i r\u0103u vei p\u0103timi\u201d. Mir\u00e2ndu-se \u00eemp\u0103ratul de \u00eendr\u0103zneala Sf\u00e2ntului Nicolae, se g\u00e2ndea cum a \u00eendr\u0103znit noaptea f\u0103r\u0103 de vreme a intra \u00een\u0103untrul palatului s\u0103u \u0219i i-a zis: \u201eCine e\u0219ti tu care \u00eendr\u0103zne\u0219ti a aduce o \u00eengrozire ca aceasta asupra st\u0103p\u00e2nirii noastre?\u201d. El i-a r\u0103spuns: \u201eNicolae \u00eemi este numele \u0219i sunt arhiereul mitropoliei Mirelor\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cemp\u0103ratul s-a tulburat de acea vedenie \u0219i, scul\u00e2ndu-se, se g\u00e2ndea ce este aceasta? Asemenea \u0219i lui Avlavie, eparhul, \u00eentr-acea noapte, dormind el, i s-a ar\u0103tat \u00een vis sf\u00e2ntul \u0219i tot acela\u0219i lucru i-a spus pentru acei b\u0103rba\u021bi. De\u0219tept\u00e2ndu-se, Avlavie s-a temut \u0219i se \u00eengrozea \u00een mintea sa de ceea ce v\u0103zuse. Apoi a venit oarecine de la \u00eemp\u0103rat spun\u00e2ndu-i ce a v\u0103zut \u0219i acesta \u00een vis. Iar el degrab\u0103 merg\u00e2nd la \u00eemp\u0103rat i-a spus vedenia \u0219i ceea ce i s-a ar\u0103tat lui \u0219i se minunar\u0103 am\u00e2ndoi de acea vedenie preasl\u0103vit\u0103, care deopotriv\u0103 li s-a f\u0103cut la am\u00e2ndoi.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cendat\u0103 a poruncit \u00eemp\u0103ratul s\u0103 aduc\u0103 \u00eenaintea sa pe voievozii din temni\u021b\u0103 \u0219i a zis c\u0103tre d\u00e2n\u0219ii: \u201eCe vr\u0103jitorii a\u021bi f\u0103cut de a\u021bi trimis asupra noastr\u0103 asemenea vedenii? C\u0103ci ar\u0103t\u00e2ndu-se un b\u0103rbat ne-a \u00eengrozit foarte r\u0103u, l\u0103ud\u00e2ndu-se c\u0103 degrab\u0103 va aduce r\u0103zboi\u201d, iar ei ne\u0219tiind nimic se \u00eentrebau unul pe altul, de \u0219tie vreunul ceva \u2013 c\u0103 nici unul nu \u0219tia nimic \u2013 \u0219i cu ochii umili\u021bi au c\u0103utat unul spre altul.<\/p>\n\n\n\n<p>V\u0103z\u00e2nd \u00eemp\u0103ratul una ca aceasta, s-a schimbat \u00een bl\u00e2nde\u021be \u0219i a zis c\u0103tre d\u00e2n\u0219ii: \u201eNetem\u00e2ndu-v\u0103 de r\u0103u, spune\u021bi adev\u0103rul\u201d. Iar ei cu ochii plini de lacrimi \u0219i foarte mult tulbur\u00e2ndu-se, au zis: \u201eNoi, \u00eemp\u0103rate, vr\u0103jitorii nu \u0219tim, nici am pl\u0103nuit ceva r\u0103u asupra st\u0103p\u00e2nirii tale, nici am g\u00e2ndit ceva, martor ne este nou\u0103 ochiul cel a toate v\u0103z\u0103tor al Domnului. Iar de nu va fi a\u0219a \u0219i vei afla vicle\u0219ug \u00eentru noi, apoi s\u0103 nu faci cu noi nici o mil\u0103; \u0219i nu numai cu noi ace\u0219ti trei, ci chiar pe neamul nostru s\u0103 nu-l cru\u021bi. Noi ne-am \u00eenv\u0103\u021bat de la p\u0103rin\u021bii no\u0219tri a cinsti pe \u00eemp\u0103rat \u0219i, mai v\u00e2rtos dec\u00e2t toate, a avea credin\u021b\u0103 c\u0103tre d\u00e2nsul. Drept aceea, acum cu credin\u021b\u0103 am p\u0103zit via\u021ba ta, iar cele \u00eencredin\u021bate nou\u0103, precum s-a c\u0103zut dreg\u0103toriei noastre, bine le-am c\u00e2rmuit, slujind cu os\u00e2rdie poruncii tale; c\u0103ci tulburarea cea din Frigia am potolit-o \u0219i r\u0103zboiul cel pl\u0103nuit de vr\u0103jma\u0219i l-am risipit, ar\u0103t\u00e2nd prin aceasta vitejia noastr\u0103 cu fapta \u00eenaintea ta, precum vor spune cei ce \u0219tiu bine. Iar st\u0103p\u00e2nia ta mai \u00eenainte ne-ai d\u0103ruit cinste, iar acum cu asprime te-ai \u00eenarmat asupra noastr\u0103, fiind cumplit judeca\u021bi \u0219i cu groaz\u0103 a\u0219tept\u0103m a p\u0103timi. A\u0219adar, precum ni se pare nou\u0103, o, \u00eemp\u0103rate, os\u00e2rdia noastr\u0103 c\u0103tre tine a fost pricinuitoare nou\u0103 de mari munci, c\u0103ci \u00een loc de slav\u0103 \u0219i de cinstea pe care am n\u0103d\u0103jduit-o, frica mor\u021bii \u0219i os\u00e2ndirea ne-a cuprins pe noi\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>Umilindu-se \u00eemp\u0103ratul de aceste cuvinte, se c\u0103ia de batjocura&nbsp;adus\u0103 b\u0103rba\u021bilor acelora; fiindc\u0103 se cutremura de judecata lui Dumnezeu \u0219i se ru\u0219ina de porfira&nbsp;cea \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103; c\u0103ci cel ce se nevoie\u0219te a pune altora legi, vede \u00eensu\u0219i c\u0103 face judec\u0103\u021bi f\u0103r\u0103 de lege. Deci, \u00eentr-acel ceas a c\u0103utat mai cu mil\u0103 asupra lor \u0219i a \u00eenceput a vorbi c\u0103tre ei cu bl\u00e2nde\u021be. Iar ei, uit\u00e2ndu-se cu umilin\u021b\u0103 c\u0103tre \u00eemp\u0103rat, \u00eendat\u0103 au v\u0103zut chipul Sf\u00e2ntului Nicolae \u0219ez\u00e2nd \u00eempreun\u0103 cu \u00eemp\u0103ratul \u0219i f\u0103c\u00e2ndu-le milostivire \u0219i iertare. Aceasta \u00eens\u0103 nimeni nu o vedea, f\u0103r\u0103 numai cei trei voievozi. Atunci, lu\u00e2nd ei \u00eendr\u0103zneal\u0103 au zis cu glas tare: \u201eDumnezeule al lui Nicolae, care ai izb\u0103vit odinioar\u0103 pe cei trei b\u0103rba\u021bi \u00een Mira de la moartea cea nedreapt\u0103, scoate-ne \u0219i pe noi, robii t\u0103i, din aceast\u0103 nevoie, ce ne st\u0103 asupra\u201d. Iar \u00eemp\u0103ratul, lu\u00e2nd cuv\u00e2nt, a zis: \u201eCine este Nicolae \u0219i pe care b\u0103rba\u021bi a izb\u0103vit? Spune\u021bi-mi cu de-am\u0103nuntul aceasta\u201d. Iar Nepotian i-a povestit toate.<\/p>\n\n\n\n<p>Atunci \u00eemp\u0103ratul, cunosc\u00e2nd pe Sf\u00e2ntul Nicolae c\u0103 este mare pl\u0103cut al lui Dumnezeu \u0219i minun\u00e2ndu-se de \u00eendr\u0103zneala \u0219i de r\u00e2vna lui pentru cei n\u0103p\u0103stui\u021bi, a eliberat pe voievozii aceia, zic\u00e2ndu-le: \u201eNu eu v\u0103 d\u0103ruiesc via\u021ba, ci marele slujitor al lui Dumnezeu, Nicolae, pe care voi l-a\u021bi chemat spre ajutor. Deci s\u0103 merge\u021bi la d\u00e2nsul \u0219i s\u0103-i da\u021bi mul\u021bumire, apoi spune\u021bi-i lui din partea mea:&nbsp;<em>Iat\u0103 am f\u0103cut cele poruncite de tine; deci nu te m\u00e2nia asupra mea, pl\u0103cutule al lui Hristos!<\/em>\u201d. Acestea zic\u00e2nd, le-a \u00eencredin\u021bat o Evanghelie ferecat\u0103 cu aur, o c\u0103delni\u021b\u0103 de aur, \u00eempodobit\u0103 cu pietre scumpe \u0219i dou\u0103 sfe\u0219nice, poruncindu-le s\u0103 le dea bisericii din Mira.<\/p>\n\n\n\n<p>Astfel, cei trei voievozi dob\u00e2ndind preasl\u0103vita m\u00e2ntuire, \u00eendat\u0103 au pornit pe cale \u0219i cu bucurie au venit la sf\u00e2nt, pe care cu veselie l-au v\u0103zut. Apoi mare mul\u021bumire i-au dat, c\u0103 unuia care le-a f\u0103cut o bun\u0103tate ca aceea \u0219i c\u00e2ntau, zic\u00e2nd: \u201eDoamne, Doamne, cine este asemenea \u021aie, Cel ce izb\u0103ve\u0219ti pe s\u0103racul din m\u00e2na celor mai tari dec\u00e2t d\u00e2nsul?\u201d&nbsp;Apoi, nici pe cei s\u0103raci nu i-au l\u0103sat nemilui\u021bi, ci \u0219i pe aceia i-au \u00eendestulat din averile lor, iar dup\u0103 aceea, cu bun\u0103 sporire s-au \u00eentors la ale lor.<\/p>\n\n\n\n<p>Acestea sunt lucrurile lui Dumnezeu, care m\u0103resc pe pl\u0103cutul S\u0103u. De aceea, ca o pas\u0103re duc\u00e2ndu-se vestea despre d\u00e2nsul pretutindeni, a str\u0103b\u0103tut luciul m\u0103rilor \u0219i toat\u0103 lumea, \u00eenc\u00e2t nici un loc nu r\u0103m\u0103sese, unde s\u0103 nu fi fost auzite minunile cele mari ale sl\u0103vitului arhiereu Nicolae, dup\u0103 darul cel dat lui de la Atotputernicul Dumnezeu.<\/p>\n\n\n\n<p>Odat\u0103 ni\u0219te cor\u0103bieri plutind de la Egipt spre p\u0103r\u021bile Lichiei, li s-a \u00eent\u00e2mplat o furtun\u0103 mare, \u00eenc\u00e2t \u0219i p\u00e2nzele au fost aruncate jos, iar corabia era s\u0103 se sfarme de tulburarea valurilor celor mari. Atunci to\u021bi se speriar\u0103 de moarte. Iar c\u00e2nd \u0219i-au adus aminte de marele arhiereu Nicolae \u2013 pe care niciodat\u0103 nu-l v\u0103zuser\u0103, dec\u00e2t numai auziser\u0103 de d\u00e2nsul, c\u0103 este grabnic ajut\u0103tor celor ce-l cheam\u0103 \u00eentru nevoi \u2013 s-au \u00eendreptat cu rug\u0103ciunile c\u0103tre d\u00e2nsul \u0219i l-au chemat \u00een ajutor. Iar sf\u00e2ntul, \u00eendat\u0103 s-a ar\u0103tat lor \u0219i a intrat \u00een corabie, zic\u00e2nd: \u201eIat\u0103, m-a\u021bi chemat \u0219i am venit ca s\u0103 v\u0103 ajut; deci nu v\u0103 teme\u021bi\u201d. Apuc\u00e2nd c\u00e2rma, se vedea cum c\u00e2rmuie\u0219te corabia. Apoi a certat v\u00e2ntul \u0219i marea, precum \u0219i Domnul nostru odinioar\u0103, Care a zis: \u201eCel ce crede \u00een Mine \u0219i lucrurile care le fac Eu, acela le va face\u201d. Astfel, credinciosul rob al Domnului poruncea m\u0103rii \u0219i v\u00e2ntului \u0219i acelea \u00eei erau ascult\u0103toare.<\/p>\n\n\n\n<p>Dup\u0103 aceea, cor\u0103bierii, purta\u021bi de v\u00e2nt lin, au sosit \u00een cetatea Mira \u0219i, ie\u0219ind din corabie, au mers \u00een cetate, vr\u00e2nd s\u0103-l vad\u0103 pe cel ce i-a izb\u0103vit din nevoi. V\u0103z\u00e2ndu-l merg\u00e2nd la biseric\u0103, au cunoscut pe f\u0103c\u0103torul lor de bine \u0219i, alerg\u00e2nd, au c\u0103zut la picioarele lui, d\u00e2ndu-i mul\u021bumire. Iar Minunatul Nicolae, nu numai din nevoia cea trupeasc\u0103 \u0219i de moarte i-a izb\u0103vit pe aceia, ci \u0219i pentru m\u00e2ntuirea sufletelor lor a avut purtare de grij\u0103; c\u0103ci, fiind mai \u00eenainte-v\u0103z\u0103tor a v\u0103zut \u00eentr-\u00een\u0219ii cu ochii cei duhovnice\u0219ti g\u00e2ndul p\u0103catului, care dep\u0103rteaz\u0103 pe om de Dumnezeu \u0219i-l abate de la poruncile lui. De aceea a zis c\u0103tre d\u00e2n\u0219ii: \u201eCunoa\u0219te\u021bi-v\u0103 pe voi, rogu-v\u0103, o, fiilor, cunoa\u0219te\u021bi-v\u0103 inimile voastre \u0219i g\u00e2ndurile vi le \u00eendrepta\u021bi spre bun\u0103 pl\u0103cerea de Dumnezeu, pentru c\u0103, de\u0219i ne t\u0103inuim \u0219i ne socotim a fi buni de c\u0103tre ceilal\u021bi oameni, dar de Dumnezeu nimic nu se poate t\u0103inui. De aceea, s\u00e2rgui\u021bi-v\u0103 cu toat\u0103 os\u00e2rdia a p\u0103zi sfin\u021benia cea sufleteasc\u0103 \u0219i cur\u0103\u021benia cea trupeasc\u0103, c\u0103ci sunte\u021bi biseric\u0103 a lui Dumnezeu, precum gr\u0103ie\u0219te dumnezeiescul Apostol Pavel: \u201eDe va strica cineva casa lui Dumnezeu, pe acela \u00eel va strica&nbsp;Dumnezeu\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>Astfel, mustr\u00e2nd pe b\u0103rba\u021bii aceia cu cuvinte folositoare de suflet, i-a eliberat cu pace, c\u0103ci fericitul avea obiceiul de mustrare, ca un tat\u0103 iubitor de fii, iar fa\u021ba lui era ca a \u00eengerului lui Dumnezeu, str\u0103lucind cu darul cel dumnezeiesc. Din fa\u021ba lui ie\u0219ea o raz\u0103 preastr\u0103lucit\u0103, ca \u0219i din a lui Moise \u0219i vederea lui aducea mult folos celor ce priveau spre d\u00e2nsul; c\u0103ci dac\u0103 cineva ar fi fost \u00eengreuiat cu orice fel de patim\u0103 sau cu \u00eentristare sufleteasc\u0103, numai dac\u0103 ar fi privit spre sf\u00e2ntul, \u00eendat\u0103 afla \u00eendestulat\u0103 m\u00e2ng\u00e2iere \u00eentrist\u0103rii sale. Sau de vorbea cineva cu d\u00e2nsul, mult sporea \u00eentru cele bune. A\u0219a c\u0103 nu numai cei credincio\u0219i, dac\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 a auzi ceva din limba cea dulce \u0219i izvor\u00e2toare de miere, ci \u0219i cei necredincio\u0219i se umileau \u0219i se pov\u0103\u021buiau spre m\u00e2ntuire, lep\u0103d\u00e2nd r\u0103utatea necredin\u021bei cea din tinere\u021be \u0219i primind \u00een inim\u0103 cuv\u00e2ntul cel drept al adev\u0103rului.<\/p>\n\n\n\n<p>Marele pl\u0103cut al lui Dumnezeu a vie\u021buit ani destui, str\u0103lucind \u00een mijlocul cet\u0103\u021bii Mirelor cu dumnezeie\u0219tile podoabe, dup\u0103 cum zice dumnezeiasca Scriptur\u0103: \u201eCa un luceaf\u0103r de diminea\u021b\u0103 prin mijlocul norilor, ca luna plin\u0103 de zilele sale \u0219i ca&nbsp;soarele ce str\u0103luce\u0219te asupra Bisericii Dumnezeului Celui prea \u00eenalt, ca un crin l\u00e2ng\u0103 izvoarele apelor \u0219i ca ni\u0219te mir de mult pre\u021b, bine mirosind tuturor\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen ad\u00e2nci b\u0103tr\u00e2ne\u021be, fiind plin de zile bune, \u0219i-a dat datoria cea de ob\u0219te a firii omene\u0219ti, bolind pu\u021bin cu trupul, apoi \u0219i-a s\u0103v\u00e2r\u0219it bine via\u021ba sa vremelnic\u0103. Deci a fost petrecut cu bucurie \u0219i cu psalmi la via\u021ba cea ne\u00eemb\u0103tr\u00e2nit\u0103 \u0219i fericit\u0103, \u00eenso\u021bindu-l sfin\u021bii \u00eengeri \u0219i \u00eent\u00e2mpin\u00e2ndu-l cetele sfin\u021bilor.<\/p>\n\n\n\n<p>L\u00e2ng\u0103 cinstitul lui trup adun\u00e2ndu-se episcopi de prin toate cet\u0103\u021bile, \u00een mul\u021bime f\u0103r\u0103 num\u0103r, l-au pus cu cinste \u00een biserica cea soborniceasc\u0103 a mitropoliei Mirelor, \u00een ziua a \u0219asea a lunii decembrie. Apoi se s\u0103v\u00e2r\u0219ir\u0103 multe minuni de c\u0103tre sfintele moa\u0219te ale pl\u0103cutului lui Dumnezeu. Pentru c\u0103 a izvor\u00e2t mir cu bun\u0103 mireasm\u0103 din moa\u0219tele lui, cu care, ung\u00e2ndu-se cei bolnavi, dob\u00e2ndeau s\u0103n\u0103tate. Din aceast\u0103 pricin\u0103, de la marginile p\u0103m\u00e2ntului alerga lumea la morm\u00e2ntul lui, c\u0103ut\u00e2nd t\u0103m\u0103duirea bolilor \u0219i nu se lipseau de ceea ce c\u0103utau, c\u0103ci toate neputin\u021bele se vindecau cu acel sf\u00e2nt mir, nu numai cele trupe\u0219ti, ci \u0219i cele suflete\u0219ti, iar duhurile cele viclene se \u00eengrozeau, nu numai \u00een via\u021b\u0103, ci \u0219i dup\u0103 moartea sa&nbsp;le biruia pe acelea, cum \u0219i acum le biruie\u0219te.<\/p>\n\n\n\n<p>Odat\u0103, ni\u0219te b\u0103rba\u021bi tem\u0103tori de Dumnezeu, de la gura r\u00e2ului ce se nume\u0219te Tanais, auzind de moa\u0219tele cele izvor\u00e2toare de mir \u0219i vindec\u0103toare ale arhiereului lui Hristos, Nicolae, care se afla \u00een Mira, cetatea Lichiei, s-au sf\u0103tuit s\u0103 mearg\u0103 pe mare, acolo, pentru \u00eenchin\u0103ciune. Umpl\u00e2nd corabia cu gr\u00e2u, voiau s\u0103 pluteasc\u0103. Dar vicleanul diavol, care era s\u0103l\u0103\u0219luit mai \u00eenainte \u00een capi\u0219tea Artemidei \u0219i pe care \u00eel izgonise de acolo Sf\u00e2ntul Nicolae, risipind capi\u0219tea, sim\u021bind c\u0103 vrea s\u0103 plece corabia c\u0103tre marele p\u0103rinte, m\u00e2niindu-se pentru risipirea capi\u0219tei cum \u0219i pentru izgonirea sa de acolo, se s\u00e2rguia cu toat\u0103 puterea s\u0103 se r\u0103zbune asupra sf\u00e2ntului.<\/p>\n\n\n\n<p>Astfel, diavolul s-a g\u00e2ndit s\u0103 fac\u0103 \u00eempiedicare b\u0103rba\u021bilor acelora din calea pe care o pl\u0103nuiser\u0103 \u0219i s\u0103-i lipseasc\u0103 de sfin\u021benie, f\u0103c\u00e2ndu-le piedici dorin\u021bei lor. Deci s-a pref\u0103cut \u00een chip de femeie \u0219i se f\u0103cea c\u0103 poart\u0103 un vas plin cu untdelemn, apoi a zis c\u0103tre b\u0103rba\u021bii aceia: \u201eA\u0219 fi vrut s\u0103 duc aceasta la morm\u00e2ntul sf\u00e2ntului, dar foarte mult m\u0103 tem pe mare, c\u0103 nu este cu putin\u021b\u0103 unei femei neputincioase ca mine \u0219i bolnav\u0103 cu stomacul, a \u00eendr\u0103zni s\u0103 c\u0103l\u0103toreasc\u0103 pe at\u00e2ta noian. Pentru aceea, rogu-v\u0103 pe voi ca, lu\u00e2nd vasul acesta, s\u0103-l duce\u021bi la morm\u00e2nt \u0219i s\u0103 turna\u021bi untdelemn \u00een candela sf\u00e2ntului\u201d. Zic\u00e2nd diavolul acestea, a dat vasul \u00een m\u00e2inile acelor iubitori de Dumnezeu. Nu se \u0219tia \u00eens\u0103 cu ce fel de vr\u0103ji era amestecat acel untdelemn, ca s\u0103 vat\u0103me \u0219i s\u0103 pr\u0103p\u0103deasc\u0103 pe cei din corabie. Dar aceia, ne\u0219tiind lucrarea vicleanului, au ascultat cererea lui \u0219i au luat vasul cu untdelemn diavolesc \u0219i, pornind de la mal, \u00een ziua aceea au plutit bine. \u00cens\u0103 a doua zi a \u00eenceput a sufla v\u00e2ntul dinspre miaz\u0103noapte \u0219i a face plutirea cu anevoie; deci, multe zile primejduindu-se de valuri, se g\u00e2ndeau s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00eenapoi. \u00centorc\u00e2nd corabia, li s-a ar\u0103tat Sf\u00e2ntul Nicolae, plutind \u00eentr-o barc\u0103 mai mic\u0103 \u0219i le zise: \u201eUnde merge\u021bi, b\u0103rba\u021bilor? Pentru ce a\u021bi l\u0103sat calea ce v\u0103 st\u0103 \u00eenainte \u0219i v\u0103 \u00eentoarce\u021bi? \u00cen m\u00e2na voastr\u0103 este a potoli viforul \u0219i a face corabiei calea u\u0219oar\u0103, c\u0103ci este diavoleasc\u0103 acea rea m\u0103iestrie care v\u0103 \u00eempiedic\u0103 \u00een c\u0103l\u0103toria voastr\u0103. C\u0103 nu o femeie v-a dat vasul, ci \u00eensu\u0219i diavolul; deci arunca\u021bi-l \u00een mare \u0219i \u00eendat\u0103 ve\u021bi avea calea cu bun\u0103 sporire\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>Auzind acestea, b\u0103rba\u021bii aceia au luat vasul \u0219i l-au aruncat \u00een ad\u00e2ncul m\u0103rii. \u0218i f\u0103c\u00e2nd aceasta, \u00eendat\u0103 a ie\u0219it de acolo fum negru \u0219i par\u0103 de foc, care a umplut v\u0103zduhul de miros greu, iar marea se desf\u0103cu \u0219i fierb\u00e2nd apa din ad\u00e2nc, clocotea. Iar pic\u0103turile apei erau ca ni\u0219te sc\u00e2ntei de foc, \u00eenc\u00e2t foarte mult s-au temut cei ce erau \u00een corabie \u0219i de fric\u0103 \u021bipau. Dar ajutorul care se ar\u0103tase lor, poruncind s\u0103 \u00eendr\u0103zneasc\u0103 \u0219i s\u0103 nu se team\u0103, a alinat marea; apoi pe c\u0103l\u0103tori, izb\u0103vindu-i de fric\u0103, i-a f\u0103cut a pluti f\u0103r\u0103 primejdie spre Lichia. Atunci, \u00eendat\u0103, venind o r\u0103coreal\u0103 cu bun\u0103 mireasm\u0103, a suflat asupra lor \u0219i s-au bucurat; apoi au plutit cu bine p\u00e2n\u0103 la cetatea cea dorit\u0103. Acolo, \u00eenchin\u00e2ndu-se moa\u0219telor celor izvor\u00e2toare de mir ale grabnicului ajut\u0103tor \u0219i ap\u0103r\u0103tor, mul\u021bumeau Atotputernicului Dumnezeu. Apoi, \u00een\u0103l\u021b\u00e2nd rug\u0103ciuni marelui p\u0103rinte, s-au \u00eentors \u00een \u021bara lor, povestind tuturor, cu lacrimi de bucurie, ceea ce li se \u00eent\u00e2mplase pe cale.<\/p>\n\n\n\n<p><strong>Multe, mari \u0219i preasl\u0103vite minuni a f\u0103cut Sf\u00e2ntul Nicolae, acest mare pl\u0103cut al lui Dumnezeu<\/strong>, pe uscat \u0219i pe mare, ajut\u00e2nd celor ce erau \u00een primejdii, izb\u0103vind de \u00eenecare \u0219i sco\u021b\u00e2ndu-i din ad\u00e2ncul m\u0103rii la uscat; r\u0103pindu-i din robie \u0219i aduc\u00e2ndu-i la casele lor; izb\u0103vind din leg\u0103turi \u0219i din temni\u021be, ap\u0103r\u00e2nd de t\u0103ierea de sabie \u0219i sc\u0103p\u00e2nd de la moarte, apoi multora le-a dat t\u0103m\u0103duiri: orbilor, vedere; \u0219chiopilor, umblare; surzilor, auz; mu\u021bilor, grai. Pe mul\u021bi, din cei ce p\u0103timeau \u00een s\u0103r\u0103cia cea mai mare, i-a \u00eembog\u0103\u021bit, iar celor fl\u0103m\u00e2nzi le-a dat hran\u0103. \u0218i la toat\u0103 nevoia, s-a ar\u0103tat gata ajut\u0103tor, ap\u0103r\u0103tor cald, grabnic folositor \u0219i sprijinitor; iar acum, deasemenea, ajut\u0103 pe cei ce-l cheam\u0103 \u0219i din primejdii \u00eei izb\u0103ve\u0219te. Ale c\u0103rui minuni precum este cu neputin\u021b\u0103 a le num\u0103ra, tot a\u0219a cu anevoie este a le descrie. Pe acest mare f\u0103c\u0103tor de minuni \u00eel \u0219tie R\u0103s\u0103ritul \u0219i Apusul, \u0219i to\u021bi cre\u0219tinii cunosc nenum\u0103ratele lui minuni. Deci, s\u0103 se sl\u0103veasc\u0103 printr-\u00eensul Dumnezeu Cel Unul \u00een Treime l\u0103udat: Tat\u0103l, Fiul \u0219i Duhul Sf\u00e2nt, C\u0103ruia se cuvine laud\u0103 \u00een veci. Amin.<\/p>\n\n\n\n<p>(text preluat de pe www.Doxologia.ro)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Pe f\u0103c\u0103torul cel mare de minuni, ajut\u0103torul cel grabnic \u0219i mijlocitorul cel prea ales c\u0103tre Dumnezeu, pe arhiereul lui Hristos, Nicolae, l-au odr\u0103slit p\u0103r\u021bile Lichiei, \u00een cetatea ce se nume\u0219te Patara, din p\u0103rin\u021bi cinsti\u021bi \u0219i de bun neam, dreptcredincio\u0219i \u0219i boga\u021bi. Tat\u0103l s\u0103u se chema Teofan, iar mama sa, Nona. Aceast\u0103 binecuv\u00e2ntat\u0103 pereche, petrec\u00e2nd cu bun\u0103 credin\u021b\u0103 \u00een \u00eenso\u021birea cea legiuit\u0103 \u0219i \u00eempodobindu-se cu obiceiul cel bun,\u00a0pentru via\u021ba lor cea pl\u0103cut\u0103 lui Dumnezeu \u0219i pentru multele milostenii \u0219i faceri de bine mari, s-au \u00eenvrednicit a odr\u0103sli aceast\u0103 odrasl\u0103 sf\u00e2nt\u0103\u00a0\u2013 singuri ei fiind r\u0103d\u0103cin\u0103 sf\u00e2nt\u0103 \u2013 \u0219i s-a f\u0103cut cum zice [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":573,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"episode_type":"","audio_file":"","podmotor_file_id":"","podmotor_episode_id":"","cover_image":"","cover_image_id":"","duration":"","filesize":"","filesize_raw":"","date_recorded":"","explicit":"","block":"","footnotes":""},"categories":[5],"tags":[],"series":[],"class_list":["post-572","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-predica"],"episode_featured_image":"https:\/\/biserica.nz\/wp-content\/uploads\/2020\/12\/Sf-Nicolae.jpg","episode_player_image":"https:\/\/biserica.nz\/wp-content\/uploads\/2024\/07\/rostirea-ortodoxa-podcast-cover-scaled.jpg","download_link":"","player_link":"","audio_player":false,"episode_data":{"playerMode":"dark","subscribeUrls":[],"rssFeedUrl":"https:\/\/biserica.nz\/?feed=podcast&podcast_series=rostirea-ortodoxa-podcast","embedCode":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"2DzFM4rNwR\"><a href=\"https:\/\/biserica.nz\/?p=572\">Via\u021ba Sf\u00e2ntului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul de Mira Lichiei<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/biserica.nz\/?p=572&#038;embed=true#?secret=2DzFM4rNwR\" width=\"500\" height=\"350\" title=\"&#8220;Via\u021ba Sf\u00e2ntului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul de Mira Lichiei&#8221; &#8212; Parohia Ortodox\u0103 Rom\u00e2n\u0103 &quot;Sf\u00e2ntul Ignatie Teoforul&quot;\" data-secret=\"2DzFM4rNwR\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script type=\"text\/javascript\">\n\/* <![CDATA[ *\/\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/* ]]> *\/\n<\/script>\n"},"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/biserica.nz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/572","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/biserica.nz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/biserica.nz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/biserica.nz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/biserica.nz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=572"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/biserica.nz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/572\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/biserica.nz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/573"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/biserica.nz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=572"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/biserica.nz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=572"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/biserica.nz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=572"},{"taxonomy":"series","embeddable":true,"href":"https:\/\/biserica.nz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fseries&post=572"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}